Al cui domn a fost Mihai Viteazul?

De toate sărbătorile, luminile oraşului se aprind, parcă mai vii ca oriunde, peste Piaţa Unirii şi peste Piaţa Avram Iancu. Monumentul lui Matei Corvin, renovat nu cu mulţi ani în urmă, şi statuia lui Avram Iancu, ridicată în timpul administraţiei Funar la înălţimea catedralei ortodoxe, veghează an de an toate manifestările – politice, culturale, sociale, religioase – care au loc la Cluj-Napoca.

Şi monumentul lui Matei Corvin şi statuia lui Avram Iancu pot sta şi sub luminile reflectoarelor. În ambele pieţe, de Ziua Naţională ori de alte sărbători, un cântec ne aduce aminte că „noi suntem români”. Statuile trebuie să fie frumoase, ca să avem de ce să fim mândri.

Între Piaţa Unirii şi Piaţa Avram Iancu, statuia lui Mihai Viteazul, din piaţa ce poartă numele marelui domnitor, pare desprinsă dintr-un film horror despre un sfârşit de lume. E drept, în Piaţa Mihai Viteazul nu se organizează nici manifestări dedicate eroilor, nici mitinguri de susţinere şi nici mitinguri de protest.

Trec peste faptul că, încă din 2007, presa clujeană semnala starea avansată de degradare în care se află statuia lui Mihai Viteazul – plăcile desprinse de pe soclu, pământul care stă să se surpe, la baza acestuia. La fel, peste faptul că, cine ştie de când!, nu s-au găsit câteva găleţi de apă şi o perie, care să o cureţe de găinaţul lăsat de porumbei – de altfel, singurii prieteni, acum, ai statuii.

La 40 de ani de la dezvelirea sa (17 decembrie 1976), într-un oraş cu pretenţii de CAPITALĂ EUROPEANĂ (!!!), inscripţia (oricum, abia lizibilă) de pe soclul statuii lui Mihail Viteazul ne spune că acesta a fost „DOMN AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI AL AR.EALULUI ŞI A TOATĂ ŢARA M.LDOVEI”.

Dacă literele cad singure sau dacă sunt ajutate să cadă…, nici nu ştiu dacă mai contează. Singura care contează este NEPĂSAREA: a autorităţilor şi a noastră, a clujenilor, în egală măsură!

M. TRIPON