Adrian PĂTRUŢ: Cazul de la Naipu – un caz de Poltergeist

Manifestările presupus paranormale care se petrec în ultimele zile în satul Naipu, comuna Ghimpaţi, judeţul Giurgiu, intens mediatizate de presă, se încadrează în fenomenul general cunoscut sub denumirea medievală Poltergeist, şi vor înceta după câteva săptămâni sau luni – spune preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie, clujeanul prof. univ. dr. Adrian Pătruţ.

 „Manifestările de la Naipu, aşa cum sunt ele prezentate de către martori, se încadrează în fenomenul general cunoscut sub denumirea medievală Poltergeist (în lb. germană “spirit gălăgios”). Considerat de către parapsihologi principala formă de expresie a unui aşa-numit psi natural sau psi spontan, fenomenul Poltergeist cuprinde o serie de evenimente şi manifestări macrofizice neconvenţionale stranii, care se produc în mod repetat în apropierea unei anumite persoane, de obicei în perimetrul domiciliului său stabil ori temporar sau, mai rar, la locul său de muncă. Manifestările caracteristice sunt următoarele: bombardament de pietre pe acoperiş, deplasări inexplicabile de obiecte în încăperi, uneori pe traiectorii bizare (telekinezie, psihokinezie), apariţii şi dispariţii subite de obiecte, inclusiv în şi din spaţii închise (aporturi, asporturi, teleportări), ciocănituri şi lovituri în mobile şi pereţi (raps), răsturnări, spargeri şi distrugeri de obiecte, intereferenţă cu aparatura şi sistemul electric, zgomote ciudate, împinse uneori pînă la vacarm, mici incendii, ridicări de obiecte sau fiinţe (levitări) etc. Originea fenomenului se pierde în negura istoriei, vechimea sa fiind probabil comparabilă cu cea a fiinţei umane” – precizează, într-un comunicat remis ziarului Făclia, prof. univ. dr. Adrian Pătruţ.

Potrivit acestuia, tradiţia populară românească atribuie fenomenul Poltergeist “stafiei” unei persoane care a murit recent, denumită şi “strigoi” sau “moroi”, ce nu îşi găseşte odihna veşnică şi tulbură liniştea celor încă vii. „Practica populară tradiţională, aplicată în trecut, frecvent, presupune operaţiunea macabră de deshumare a defunctului suspectat, pentru a se înfige în inimă o furcă sau o bucată de metal. Observând caracterul persuasiv şi oarecum malefic al manifestărilor, biserica, atunci cînd nu le neagă existenţa, le atribuie adesea Diavolului şi, ca atare, încearcă uneori să alunge fenomenul prin practici de exorcizare specifice aşa-numitei posesii demonice. Cercetarea prapsihologică modernă a evidenţiat faptul că manifestările de tip Poltergeist sunt asociate în mod necesar cu o persoană în viaţă (rar, cu mai multe persoane), denumită agent, petrecându-se la mică distanţă de aceasta, atunci când este trează. Portretul tipic al agentului Poltergeist prezintă o adolescentă în jurul vârstei pubertăţii, cu binecunoscutele sale probleme, tensiuni şi conflicte interioare ajunse la un prag critic, care se defulează non-verbal prin manifestări fizice neobişnuite, uneori persuasive, agresive şi împinse până la vandalism. Dar, în multe cazuri, agentul are altă vârstă, alt sex şi un profil psihologic diferit de “mica fetiţă rău crescută” (naughty little girl), deşi prezintă relativ frecvent simptome de labilitate psihică sau chiar un anumit dezechilibru mental. Durata unui caz Poltergeist variază de la câteva săptămâni la câteva luni, sau (foarte rar) la câţiva ani, cu o medie de 5 luni, desfăşurându-se în una sau mai multe etape. Singura modalitate eficientă de a opri fenomenul înainte de a se epuiza de la sine este identificarea agentului şi îndepărtarea sa de la locul manifestărilor, cu menţiunea că în unele cazuri acestea îl urmează pe agent la noul său sediu” – precizează preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie.

Adrian Pătruţ mai face precizarea că, în cazurile obişnuite, ipoteza subiectului agent care produce manifestările pe cale extramotorie, folosind inconştient propriul psi pentru a genera manifestările de tip macro-PK (macropsihokinetice), „pare satisfăcătoare”. Dar  – spune specialistul clujean -, „una dintre marile probleme ale fenomenului Poltergeist este cea a cazurilor de mare amploare, cu manifestări a căror magnitutide întrece cu mult tot ceea ce oferă alte fenomene parapsihologice. În astfel de cazuri, cercetătorii consideră că manifestările depăşesc cu mult capacitatea subiectului «vinovat», care nu ar mai fi un agent producător al manifestărilor, ci mai degrabă un focar al acestora, capabil să atragă şi să concentreze forţe şi energii nevăzute, despre a căror origine şi natură nu ştim nimic”.

„Numărul cazurilor de Poltergeist din România este remarcabil. Subliniem aici, în mod deosebit, cazul Eleonora Zugun, din Talpa, Dorohoi, care s-a desfăşurat în anii 1920, fiind binecunoscut pe plan mondial, mai ales după ce “fata diavol” a fost studiată de specialişti reputaţi la Viena şi Londra. Investigarea cazului a fost reluată relativ recent de o echipă internaţională de parapsihologi. Împreună cu membri ai Societăţii Române de Parapsihologie, am studiat unele cazuri semnificative din România, desfăşurate după anul 1989, cum ar fi cazurile Burila Mare, Unirea, Cib etc. Dintre acestea, se remarcă extraordinarele întâmplări petrecute în anul 1990, în comuna Unirea (fostă Risipiţi), jud. Dolj, care reprezintă foarte probabil cel mai mare caz mondial al secolului 20, pe care l-am popularizat cu ocazia unor conferinţe şi întâlniri internaţionale. Cartea publicistului Gabriel Tudor, intitulată “Fenomenul Poltergeist – teroarea nevăzută” (Ed. Aldomar Extrasenzorial, Bucureşti, 2002), trece în revistă cazurile mondiale celebre şi, mai ales, principalele cazuri din România. Deocamdată, prin natura şi magnitudinea manifestărilor semnalate, cazul de la Naipu este mai degrabă unul modest, cu menţiunea că nu este exclus ca amploarea maniestărilor să mai crească. Cu toate acestea, atenţia şi interesul acordate de media acestui caz sunt fără precedent, fiind comparabile poate doar cu naivitatea şi ignoranţa cu care este investigat şi prezentat. Agentul Poltergeist a fost identificat în persoana lui Andrei Dobre, un băiat în vîrstă de 11 ani. Ca de obicei, unii săteni au dat vina pe o vecină care a decedat în urmă cu 6 săptămâni, crezînd că “spiritul” acesteia l-ar poseda pe băiat. Oficialităţi şi angajaţi ai Protecţiei Copilului au intervenit surprinzător în acest caz, luându-l pe Andrei de acasă pentru a-l aduce la Bucureşti şi interna la Spitalul Obregia, unde au solicitat o evaluare psihologică. Părinţii l-au externat pe copil, pornind cu el într-un pelerinaj pe la mănăstiri şi biserici. Menţionăm faptul că fenomenul Poltergeist rămâne indiferent la orice practici religioase sau la prezenţa agentului în locuri cu încărcătură religioasă. Patriarhia a recunoscut, în mod onest, că nu este vorba despre un caz de posesie demonică. Între timp, medicii l-au declarat pe Andrei perfect sănătos. Ȋn mai multe emisiuni TV, reporteri, comentatori, analişti şi oameni politici s-au declarat îngrijoraţi de soarta şi viitorul copilului, căutând chiar soluţii pentru rezolvarea cazului” – arată parapsihologul Adrian Pătruţ.

În opinia sa, şi a Societăţii Române de Parapsihologie, pe care o reprezintă, autorităţile, medicii, preoţii etc. nu ar mai trebui să intervină în acest caz, „deoarece nu ar face decât să îl streseze inutil pe Andrei”. „Manifestările vor înceta brusc peste cîteva săptămâni sau luni (cu menţiunea că, după cîteva luni, un al doilea episod nu este complet exclus) şi lucrurile vor reveni la normal, iar liniştea se va reinstala în casa familiei Dobre. Andrei se va dezvolta în continuare ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar manifestările neobişnuite care se petrec acum în jurul său vor rămâne doar o amintire” – ne asigură prof. univ. dr. Adrian Pătruţ, preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie şi membru al Asociaţiei Internaţionale de Parapsihologie.

M. TRIPON