Acţiune IICCMER de căutare şi deshumare a doi partizani, ucişi de Securitate în martie 1949

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează miercuri, 1 iunie, o acţiune de investigaţii arheologice în satul Mesentea, judeţul Alba, cu scopul deshumării şi recuperării rămăşiţelor pămînteşti ale unor luptători anticomunişti – partizanii Mârza Traian şi Gligor Traian, care au murit la 9 martie 1949 într-o confruntare armată cu cadre ale Securităţii, Miliţiei şi Armatei.

Cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi alcătuit din Gheorghe Petrov (coordonator), Gabriel Rustoiu, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza.

Mârza Traian s-a născut la 15 decembrie 1925, în satul Galtiu, comuna Sîntimbru, judeţul Alba, într-o familie de greco-catolici, cu o stare materială relativ bună, încadrată în categoria ţăranilor mijlocaşi. A urmat şapte clase primare în localitatea natală, după care a rămas lîngă părinţi, ocupîndu-se cu agricultura şi creşterea animalelor. A fost încorporat în armată pentru satisfacerea stagiului militar într-o unitate militară din Bucureşti, unde a dobîndit gradul de sergent. Din convingeri politice, în octombrie 1948 a dezertat din armată, s-a întors în localitatea natală şi în scurt timp s-a retras în munţi, alăturîndu-se partizanilor din gruparea lui Ştefan Popa. Fratele său, Mârza Aurel (1920 – 1988), absolvent al Facultăţii de Medicină din Cluj, a fost arestat în septembrie 1948 pentru activitate contrarevoluţionară, executînd aproape 14 ani de detenţie în mai multe închisori şi lagăre de muncă.

Gligor Traian s-a născut la 18 aprilie 1924 în comuna Livezile (fostă Cacova), din judeţul Alba, tot într-o familie de greco-catolici, încadrată în categoria ţăranilor mijlocaşi. Şi el a urmat şapte clase primare, după care a rămas lîngă familie, ocupîndu-se cu agricultura şi creşterea animalelor. Potrivit cercetătorilor IICCMER, „se cunoaşte că a fost încorporat în armată pentru îndeplinirea stagiului militar, însă nu se ştie cînd a revenit acasă. Cert este că la sfîrşitul anului 1948 el era deja plecat în munţi, alături de partizani”.

„Fenomenul rezistenţei armate anticomuniste a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei. Cele mai multe formaţiuni care s-au opus regimului comunist, de orientări ideologice diverse, au existat în zona Munţilor Apuseni, pe teritoriul fostelor judeţe Alba, Turda şi Cluj. Una din aceste organizaţii a fost şi cea condusă de către Ştefan Popa, fiu de preot ortodox, născut la 17 octombrie 1920 în satul Decea, com. Mirăslău, jud. Alba. Acesta a fost sublocotenent în Armata Română şi veteran de război. După terminarea războiului şi întoarcerea de pe front s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj. Ca student, şi-a manifestat sub diferite forme opoziţia faţă de regimul politic instaurat în ţară. Din acest motiv, în primăvara anului 1948, cînd era student în anul III, era căutat de Siguranţă, fiind dat în urmărire pe ţară. În aprilie 1948 a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar din Cluj la 15 ani de muncă silnică. Pentru a scăpa de arestare s-a refugiat în Munţii Apuseni, în zona Vîrfului Capra, situat în apropiere de comuna Întregalde, jud. Alba. Aici a pus bazele unui grup de rezistenţă armată anticomunistă, creîndu-şi reţele de susţinere în mai multe localităţi din zonă” – se precizează într-un comunicat al IICCMER, remis presei.

Mârza Traian şi Gligor Traian au fost ucişi în 9 martie 1949, după ce, în 6 martie, în zona Muntelui Capra, avusese loc o confruntare între gruparea lui Ştefan Popa şi trupele de securitate şi numeroase cadre operative din structurile teritoriale subordonate Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu, iar mai apoi, în 8 martie, într-o altă confruntare, la Bogoloaia, Ştefan Popa fusese ucis.

„Pe baza informaţiilor obţinute prin tortură de la prizonierii capturaţi la Bogoloaia, s-a aflat că într-o casă din satul Mesentea erau adăpostiţi alţi doi membri ai organizaţiei, Mârza Traian şi Gligor Traian. (…) În dimineaţa zilei de miercuri, 9 martie 1949, şapte cadre de Securitate au înconjurat casa, fiind trimisă o femeie înainte pentru a verifica uşa de intrare. Aceasta fiind încuiată, s-a încercat forţarea ei de către securişti, care au fost întîmpinaţi din interior cu focuri de armă. Retrăgîndu-se pe poziţii prielnice, cadrele de securitate au deschis foc asupra imobilului. Văzîndu-se că cei doi partizani baricadaţi în interior nu cedează, s-a cerut sprijin de la Alba Iulia, de unde au venit 25 de persoane din partea Miliţiei, care s-au alăturat securiştilor aflaţi la faţa locului. Asediul asupra casei a continuat cu forţe sporite, însă partizanii nu au vrut să renunţe la luptă. Ca urmare, prin Direcţia Regională de Securitate Sibiu s-a cerut sprijin militar garnizoanei din Alba Iulia, care a trimis un tun anticar şi o formaţiune de militari, care s-au alăturat în teren efectivelor de la Securitate şi Miliţie. Obiectivul a continuat să fie atacat cu tot armamentul din dotare, asupra casei fiind aruncate zeci de grenade ofensive şi incendiare. În jurul orei 17:00, cei din interior au încetat să mai răspundă cu foc. Pe acest fond de acalmie au fost aduşi doi localnici, care au fost obligaţi să intre în casă pentru a verifica situaţia. Aceştia au ieşit după scurt timp afară cu armele partizanilor, anunţînd că cei doi sînt morţi. La verificarea trupurilor, s-a constatat că Mârza era decedat, iar Gligor grav rănit. După afirmaţiile martorilor, pentru a-i grăbi moartea, un securist a mai tras în capul lui Gligor Traian două focuri de armă. (…) Pentru recunoaşterea morţilor, dar şi pentru înspăimîntarea oamenilor, Securitatea a adus mai multe persoane din localităţile natale ale victimelor, dar şi oameni deja arestaţi care au făcut parte sau au susţinut organizaţiile anticomuniste din zonă. Cadavrele au fost dezbrăcate complet de haine şi expuse pe podelele unei încăperi” – se precizează într-un comunicat al IICCMER, remis, marţi, presei.

Potrivit IICCMER, cadavrele celor doi au fost înhumate împreună în ziua de 10 martie, într-o groapă săpată în grădina casei unde cei doi şi-au găsit sfîrşitul. Mormîntul comun nu a fost niciodată marcat, terenul fiind folosit de-a lungul timpului pentru diverse culturi agricole.

Activităţile care prevăd deshumarea şi recuperarea rămăşiţelor pămînteşti ale celor doi partizani se vor desfăşura în colaborare cu Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii Aiud şi Primăria comunei Galda de Jos, şi în prezenţa reprezentanţilor Parchetului Militar, care a fost sesizat de către IICCMER în acest caz.

M. TRIPON