Acţiune de căutare şi deshumare a unor partizani anticomunişti, ucişi de Securitate în Munţii Apuseni

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează, începînd de luni, 31 august, o acţiune de investigaţii arheologice pe teritoriul comunei Bistra, jud. Alba.

Acţiunea are drept obiectiv căutarea, descoperirea şi deshumarea rămăşiţelor pămînteşti a cinci persoane –  Cigmăian Ioan, Decean Petru, Maier Iosif, Maier Elena şi Mitrofan Lucian – care au fost ucise la 4 martie 1949 într-o confruntare armată cu trupele şi agenţii Securităţii.

Activităţile din teren se vor desfăşura în colaborare cu Primăria comunei Bistra, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii Aiud şi Muzeul de Istorie Turda. Cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi şi istorici de la IICCMER şi instituţiile muzeale partenere (Cosmin Budeancă, Horaţiu Groza, Marius Oprea, Gheorghe Petrov, Gabriel Rustoiu, Paul Scrobotă, Constantin Vasilescu).

„Fenomenul rezistenţei armate anticomuniste a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei. Cea mai mare densitate de formaţiuni care s-au opus regimului comunist a existat în zona Munţilor Apuseni, pe teritoriul fostelor judeţe Alba, Cluj şi Turda, iar dintre acestea, cea mai importantă a fost organizaţia Frontul Apărării Naţionale – Corpul de Haiduci, creată şi condusă de un fost ofiţer de carieră, maiorul Nicolae Dabija, secondat de fraţii Alexandru şi Traian Macavei. (…) În contextul evoluţiilor politice din România, maiorul Dabija a intrat în contact cu mai multe persoane implicate în rezistenţa anticomunistă. Aşa i-a cunoscut şi pe fraţii Macavei, originari din Bucium Muntari, jud. Alba, împreună cu care, în decembrie 1948, au pus bazele organizaţiei Frontul Apărării Naţionale. S-a ales şi un loc pentru amenajarea unei tabere permanente, acesta fiind situat în munţi, la nord de valea rîului Arieş, pe teritoriul comunei Bistra. Tabăra era situată la cota 1200, în locul cunoscut sub denumirea de Groşi (…). În cursul lunilor ianuarie şi februarie 1949, aici au fost construite două adăposturi pentru cazarea membrilor organizaţiei. (…) Organizaţia era structurată după principii militare, fiind conceput un statut ce prezenta caracteristicile unui regulament militar, un program de instrucţie. precum şi un jurămînt ce trebuia depus în ziua de 4 martie 1949 de către toţi membrii aflaţi în tabără. Se redactase şi o proclamaţie-manifest ce trebuia multiplicată şi răspîndită în mai multe zone ale ţării. Maiorul Dabija intenţiona să unifice sub comanda lui toate grupările anticomuniste din Apuseni, dar şi să-şi coordoneze acţiunile cu luptătorii anticomunişti din alte părţi ale ţării.

La începutul lunii martie 1949, în tabăra de la Groşi se aflau 25 de persoane, cele mai multe străine de zonă. Între timp, autorităţile aflaseră de grupul de partizani din apropierea comunei Bistra şi au întreprins imediat măsuri pentru anihilarea lui. Locul a fost aflat de la un membru al organizaţiei, Ihuţ Avram din Bistra, care a fost arestat şi torturat, fiind folosit apoi ca şi călăuză în teren. În dimineaţa zilei de 4 martie 1949, asupra taberei a avut loc atacul Securităţii, la care au participat două plutoane din cadrul Batalionului 7 de Securitate de la Floreşti – Cluj, alcătuite din circa 80 de soldaţi în termen, subofiţeri şi ofiţeri, şi mai mai multe cadre operative de la Serviciul Judeţean al Securităţii Poporului Turda (slt. Florea Sabău, plt. maj. Vociu Octavian, plt. maj. Pop T. Ioan, plt. maj. Cosman Gheorghe, plt. Pintilie Alexandru). Operaţiunea din teren a fost condusă de sublocotenentul Florea Sabău, iar întreaga acţiune a fost coordonată şi supravegheată de colonelul Mihai Patriciu, şeful Regionalei de Securitate Cluj, care se afla la Cîmpeni, secondat de căpitanul Kovács Mihai, şeful SJSP Turda. Tabăra partizanilor a fost împresurată şi atacată prin surprindere, confruntarea armată desfăşurîndu-se între orele 6:30 şi 8:30. În acel moment, în tabără se aflau 22 de persoane, dintre care trei femei. (…) Doi dintre bărbaţi, Oniga Emil şi Bocan Iancu, foste cadre militare, erau infiltraţi de Securitate în rîndurile partizanilor, însă acest lucru fusese dovedit şi era cunoscut de Dabija şi de alţi membri ai organizaţiei, cei doi urmînd a fi judecaţi ca trădători. În urma puternicului schimb de focuri în care s-a folosit armament de infanterie, grenade şi încărcături de trotil, au rezultat morţi şi răniţi de ambele părţi, iar cabana din lemn a fost incendiată. (…) Dintre partizani au fost ucişi prin împuşcare patru bărbaţi (Cigmăian Ioan, Decean Petru, Maier Iosif, Mitrofan Lucian) şi o femeie, Maier Elena, soţia lui Maier Iosif. Şase persoane au reuşit să spargă încercuirea şi să fugă, însă au fost capturate sau ucise ulterior (Dabija Nicolae, Scridon Ioan, Pascu Cornel, Cîmpean Traian, Alexandru şi Traian Macavei). Alte nouă persoane, fără cei doi trădători, au fost arestate (…)” – se arată într-un comunicat al IICCMER remis, joi, presei.

Potrivit cercetătorilor, cadre de la Biroul Securităţii din Cîmpeni, însoţite de 20 de soldaţi, de primarul, sanitarul şi şeful Postului de Miliţie al comunei Bistra şi de cîţiva tineri aleşi din localitate, s-au deplasat a doua zi în tabăra de la Groşi, pentru a cerceta şi îngropa cadavrele partizanilor. Iniţial, trupurile acestora au fost stivuite pe priciul din fundul adăpostului semiîngropat, după care s-a încercat dislocarea şi surparea acoperişului peste ele. Pentru că nu s-a reuşit, toate cadavrele au fost scoase afară şi depuse unele peste altele în magazia de alimente a taberei, amenajată într-o cavitate subterană, după care structura superioară a fost prăvălită peste trupuri.

La începutul primăverii, cîţiva ţărani care au trecut prin zonă au observat cadavrele aflate în descompunere şi au mai aruncat peste ele nişte pămînt, pentru a le feri de animalele sălbatice.

„Acel loc este mormîntul-cavou unde şi astăzi mai zac osemintele acelor oameni. Locul aproximativ al mormîntului comun ne-a fost indicat pe teren în august 2009, de către Ioan Gligor din Bistra, decedat în 2012, care a participat la înhumarea victimelor. Amplasament a fost confirmat la faţa locului şi de Alexandru Macarie din Bistra, care a participat, în primăvara lui 1949, la acoperirea cadavrelor cu pămînt” – precizează reprezentanţii IICCMER.

În cazul în care mormîntul comun va fi descoperit, activităţile care prevăd deshumarea şi recuperarea rămăşiţelor pămînteşti ale victimelor se vor desfăşura în prezenţa reprezentanţilor Parchetului Militar şi ai altor instituţii ale statului.

M. TRIPON