VIAŢA POST VOT

    de un cETĂŢEAN de la ţară
    CV
M-am născut. Şi am crescut. Până atunci n-am ştiut ce şi cum. Acum ştiu. Nu beau, ca să nu semăn cu celălalt, turmentatu’ lui Conu Iancu, nu fumez că nu mă lasă legea şi remuneraţia, nu umblu la femei. Chestie de puterinţă.
Da’ aleg! Bobul de neghină.
Am ales, mai exact. De la Plicuşor la Suspendilă, de la Blonde independente, la Popay cel Dependent. De şpir. Toată floarea. Şi spectrul. Colorat parţial şi alb/negru majoritar.
Am fost şi la şcoală. La distanţă. Dar tot n-am înţeles de ce trebuie să extrag radical de ordinul trei din ce s-a pungăşit în ţara asta. Direcţia Naţională Amabilă, cu unii (temutul DNA) nu… culche. Da’ doarme precum calul vecinului de la V. În picioare şi în cu totul altă parte de locul unde se produc cele infracţiuni. Cine a visat Koveşi cu un cuţit între dinţii din faţă şi bile la picioare, se cheamă că va face drum lung. Cât autostrada de Răchiţele dus-întors şi cu reducere pentru studenţi. Dinţii din spate nu se pun că-s masticatori de ce vreţi dumneavoastră.
După şcoală am stat în prima bancă a vieţii. La zi, de această dată. Sau zi de zi. Am fost inginer, cu diplomă şi fără servici, şomer, cu munca la un domiciliu vopsit în negru, cărăuş de LSD şi alte chestii periculoase. Carte de muncă n-am, dar am înţeles că nu are nimeni, din moment ce totu-i electronic. Şi, când te pensionezi, direcţia cea de muncă îţi cere preţul. Câtă armată ai făcut de la desfiinţarea ei, cine ţi-e unchi în afară de Şoroş şi susţinătorii lui democraţi şi de ce nu are capra iezi, ca în povestea pe care mi-o spunea bunica.
Dacă nu pot să mă pensionez, mă întorc la vremurile de demult. Culegător, pescar şi vânător. Adun ştiri şi le dau la televiziile care nu mai vor să facă treabă şi dau reclama ceia cu „dacă aţi filmat .. bla, bla, bla. Pescuiesc în ape tulburi, că oricum nu-mi place carnea de peşte. Şi vânez şanse. Am timp până la 120 de ani, cât are Swami Sivananda, indianul care zice că a ajuns în halul ăsta doar că s-a abţinut.  Secretul longevităţii lui e sexul 0, băutură 0 şi yoga cât încape. Nu ştiu zău, ce rost are să trăieşti atâta, din moment ce nu participi la ceea ce Domul a dat şi tot El a luat?!
Minţile nu mi le-a luat nimeni, aşa că aştept rezultatele votului. Ei cu serviciul, eu cu speranţa. Care oricum e ultima, chiar şi când e vorba de deces planificat.

    Pagină realizată de Gigi VULTUR-BOTIŞOR
Foto: combinat, prelucrat şi adnotat AnomisadiV