Umor la modul serios

27 martie
• Zodia berbecului (optimism, adesea nejustificat, romantism, dezordine, farmec personal)
• Ziua Mondială a Teatrului
• Ziua veveriţelor cu glaucom
• Ziua politicienilor români, vorbitori de trei limbi străine, inclusiv limba română, scris citeţ – la calculator – vorbit fără sms şi greşeli de ortografie şi ortoepie.
• Ziua lui Cornel Udrea
*
Începând de anul viitor, în parlament se va învăţa limba română cântând. Se vor  organiza cursuri de orientare turistică muzicală, coordonate de Andreea Bocelli.
*
Începând cu 11 decembrie 2016 se organizează vacanţe şcolare în Brazilia, fotbal pe plajă la Copacabana şi recuperare în Teleorman.
Deviza acestei iniţiative aparţine unui grup de, şi se rosteşte cu majuscule: DRAG NE-A FOST ŞI-O SĂ VĂ FIE!

C.U., C.V.
Am fost născut în 27 martie 1947. Nu se zice „m-am născut”, fiindcă este un neadevăr. De unde să ai tu activitatea asta de voluntariat, de selfie intra-uterin? Moaşa ştie mai bine, aşijderi nenea doctorul, cu îndemnul progresist „împinge!”
Am văzut lumina zilei într-o noapte. De aceea am o atracţie deosebită pentru contemplarea bolţii înstelate. Mi-am căutat multă vreme steaua, dar de când a preluat-o Becali am devenit cheferist, adică ţin cu chindia.
Ce frumos este în amurg! La 70 de ani. Ce îndrăzneală să conjugi verbele la viitor. Domnul doctor mi-a dat voie, de trei ori pe zi, după ce am mâncat. Dar să nu depăşesc doza. În această zi mă gândesc la măicuţa mea. Dacă toate mamele din lume ar fi fost ca ea, nu mai era nevoie de Rai.
Despre marile mele succesuri literare, memoria colectivă o să aibă grijă: le va uita, fiindcă aşa-i regula. Ce-i prea mult, strică.

Piaţa M.V., ora 10,00
Oameni, care încotro. La noul stop lume care aşteaptă, e roşu, oameni care trec, nepăsători. Două ţigănci tinere se îmbrăţişează, cu maximă efuziune, pe trecerea de pietoni (semaforul e pe roşu) şi un claxon le solidarizează în onomatopee dialectale, lesne de înţeles. Desigur, e al naibii de greu să nu treci, când nu se arată nicio maşină. Chestie de civilizaţie? Pe dracu … dincolo, la celălalt stop, la fel de mic, maşinile forţează pietonii s-o ia la fugă. Bătrânii sunt patetici, tinerii mai scapă câte – o sudalmă. Nervi, explicabil. Picior de poliţist. Miroase incitant a plăcinte! Unii înfulecă fericiţi, uleiul le curge pe botic şi obrăjori, dar nu contează: profesorul Hâncu nu e prin preajmă, să-i admonesteze. În faţa farmaciei o băltoacă eternă, folosită de porumbei pentru igiena zilnică. Asfaltul e lăsat, probabil din cauza lucrărilor la metroul clujean, care va trece pe dedesubt, în 2040, după-amiază. O aritmetică parşivă nu-mi dă pace: 7 farmacii aici, în Piaţa Mihai Viteazu? Nu-s prea multe? Sau se întâmplă ceva cu noi … Piaţa de flori bucură ochiul, ai sta să le vorbeşti, dar ce-ar spune oamenii? Bătrâna adusă de spate, îţi întinde fără un cuvânt acelaşi buchet de pătrunjel. Ea este aici de sute de ani şi noi nu ştim. Istoria nu are modul conjunctiv.
De la McDonald’s iese un grup colorat de adolescenţi. Sunt liniştiţi, sunt ocupaţi cu telefoanele lor. O să le fie greu când se vor îndrăgosti, fiindcă o să fie nevoie de un buchet de flori, de cuvintele acelea: „Te iubesc!” şi nu e sigur că aleasa inimii nu va agrea, în acest caz face-book-ul, ori sms-ul.

UPERCUT!
Oră de vârf în autobuzul 30, dar e suportabil. Fiecare cu gândurile lui, cu telefonul lui. Lângă uşa din mijloc stă o fată, un aproape copil, nevăzătoare, cu bastonul ei alb, ţinut cuminte pe lângă trup. Pe obraz are zâmbetul acela care poate fi înşelător, e doar un semn – altul – de identificare şi asumare a unei suferinţe.
La staţia de le „Sora”, o huidumă, aproape aţipită, se dezmeticeşte brusc şi îşi aduce aminte că aici trebuie să coboare!
Oamenii îi fac loc, unii, alţii îşi asumă rolul de popice, azvârlite de o bilă isterică. Fata oarbă nu ştie despre ce-i vorba, ţine capul ridicat, să înţeleagă. Huiduma ajunge lângă ea, vede că fata nu vede şi o înghesuie într-o margine, cu un încărcat de năduf mitocan: „dă-te, chioaro!” şi coboară.
Imediat, după el ţâşneşte un tânăr, nici prea, nici foarte – foarte, pur şi simplu, un tânăr. Trece prin faţa huidumei, se întoarce, o secundă spre umflat, acesta pune genunchiul în pământ!
Tânărul dispare pe străduţa de lângă biserică. Acolo s-a petrecut ceva, toţi am privit, n-am văzut, dar am fost de acord. Oare a procedat bine, tânărul acela, nici prea, nici foarte – foarte? Nu ştiu, fata oarbă a coborât la următoarea, pe Memorandumului. Noi am plecat mai departe, fiecare cu lumea sa, pe insula lui. Zâmbetul ei mă însoţeşte, ca şi întâmplarea …

O constatare
Timp de 40 de ani, ca ziarist de radio (şi scriitor) am colindat Ţara, în interesul serviciului. Pot să povestesc multe locuri, obiceiuri şi despre oameni. Deunăzi am constatat că nu-mi cunosc Oraşul. Am fost în Cartierul „Mănăştur” şi până am dat de adresa căutată, amândoi, eu şi şoferul de taxi am colindat niţel, cu largul concurs al ceasului de la bord. Nu este nimeni vinovat: cu o dronă rezolvi uşor, gps-ul te ajută, aşa cum crede el că este bine, însă nu-i de-ajuns. A bate Oraşul la pas, iată o deprindere aproape uitată: nu mai avem timp, suntem ocupaţi cu lucruri serioase, de pildă cu privitul hipnotic la televizor, cu calculatorul imperialist, vrăjitor.
Îţi propun, insidios, să ieşi măcar în Parcul Mare, aşa cum o fac foarte mulţi clujeni. Astăzi nu … poate mâine. Poftim? O să plouă? Îmi pare rău, mai bine stau acasă, sunt sensibil la chestiile astea şi mi se pare cam desuet să bat străzile sub o umbrelă.
Ce anume? „Cântând în ploaie”?  Să fim serioşi, doamnă … „Noi doi şi-o umbrelă”?

ARIZONA
Ca o amintire a zilelor ce vin. Ca o datorie faţă de tinereţea noastră şi de prietenii care nu mai sunt. Nu este vorba despre o călătorie în Arizona Americii. Mult mai aproape, chiar lângă sufletul nostru cărunt. O revelaţie pentru cunoscători, o curiozitate benignă pentru tineri. Aşadar, va trebui să rescriem timpul. Cel al
COFETĂRIEI ARIZONA
al    RESTAURANTULUI CONTINENTAL
al    COFETĂRIEI „CROCO”
al    COFETĂRIEI „VERDE”
al    RESTAURANTULUI „COLA”
al    CRAMEI LUI MONGOLU
al    GRĂDINII DE VARĂ „BOEMA”
şi al marilor ceremonii de plimbare pe „floaşter” (transcriere fonetică a unui eveniment extraordinar din viaţa noastră ce a fost).
Respectabili supravieţuitori! E timpul, fiindcă ne presează vremea, ca să scriem această carte cu amintiri, despre celălalt Cluj, al nostru! Nu ne vom lăsa scoşi pe margini, merităm altceva, şi strădania noastră scrisă, înfrumuseţată cu documente fotografice o să fie ce nu a mai fost, până când suntem. Aşadar, la drum, se aude şuierul locomotivei, soseşte trenul de 6,30 de la Bucureşti. Noi suntem acolo deja, aşa-i la RESTAURANTUL GĂRII, unde i-am condus azi-noapte, pe prietenii actori, ce au plecat la „Naţional”, cu popasul necesar la „OPERA” …

THALIA 2017
• ianuarie: Teatrul Naţional Târgu-Mureş – „Marele spectacol încă nu a început” – recital Rodica Baghiu
• martie: Teatrul de Nord Satu-Mare – „Ai promis, te rog să mori!”
• aprilie: Teatrul Majestic (Teatrul „Toma Caragiu”) Ploieşti – „Armistiţiu cu morile de vânt” – spectacol de revistă
• mai:    Teatrul Al. Davilla Piteşti – „Sufletul căzut pe gânduri”
• mai:     Teatrul „Eugen Ionescu”, Slatina – „Cotele apelor Dunării”
• august: Teatrul de Comedie – Bucureşti – „Femeile lui Filimon” – recital Tudorel Filimon
• septembrie: Teatrul „Masca”, Băileşti – „Europa la purtător”
• octombrie: Teatrul de Revistă „Ctin Tănase”, Bucureşti – „Grand Hotel Umor” – spectacol de revistă

* CU = Cornel Udrea, Casa Umorului…