Scurtă istorie…

SCRISĂ, AUZITĂ ŞI VĂZUTĂ

Până să ajungă aici, omenirea a bătut cuie, sub diferite forme, în toate sicriele mai marilor zilei. Nemurind, în acest fel, gandul… cuneiform. Care trebuia, nu-i aşa, imortalizat: Aici zace… nu atingeţi exponatele!
Împăiate, glasurile s-au retras într-o şcutuie şi, în pas de defilare, au intrat în case, grajduri, maşini, vapoare, avioane, rachete… Şi s-au zărit în oglindă. Radioul şi televiziunea s-au luat de mână doar pentru a divorţa ca nişte vedete ce sunt. (Istoria RTV este diferită de ceea ce vă spun eu acum).
Mai apoi, s-a născut Bill. Feciorul lui Gates. Şi, cugetând la acel pustiu de bine la care s-a gândit şi Gingis-han, ne-a târât mortu-n bojdeucă. Internetul şi-a dezvoltat propriile… autostrăzi pe care circulă, cum e şi firesc, cuvinte, pornoşaguri şi manipulări subliminale: cumpăraţi, că noi vindem, nu trageţi apa, că bruiaţi scula, băgaţi-vă cipul undeva, să vedem noi ce şi cum. Şi toate astea cu semnul mirării pe faţa celor care, fără să mişte un deget, au umflat conturile din băncile lumii.
Prin cuvinte meşteşugite.
Aşa a apărut expresia „întristată adunare”, folosită de scriitorul Cornel Udrea la cele mai vesele întruniri  ale cuvântului bine şi temeinic temperat. (A nu se confunda cu „onorată instanţă”, sintagmă rostită solemn de pungaşii care simt că fac cinste să apară în faţa juraţilor întru nemernicii).
Deci, iată că… cum ar spune corespondentul nostru prin cablu suboceanic de Gherla, în oraşul de pe Someş şi la poalele Feleacului multe înscrisuri sunt: bilingve, triauzite şi cvadrivăzute. (Justiţia a dat, justiţia n-a mai luat!)
Restul se învârte în jurul ţâpuriturii: Foaie verde android/ Mi-am luat un tabloid/ Şi ca să mă dau fonem/ Dau cu pâlnia-n FM/ Iarăşi verde tarantulă/ Televizia-i nebună/ Şi pe Internet visez/ De tine să m-amorizez”.
N-ar trebui, dar semnez:
Radiv