Să fie comicii mai deprimaţi decît alte categorii de oameni? – se întreabă psihologii

Să fie comicii înclinaţi să fie mai depresivi decît alte categorii de oameni? – este întrebarea care îi preocupă pe psihologi şi cercetători. Ca mulţi alţi actori comici, Robin Williams, care s-a sinucis, căzuse pradă depresiei, relatează slate.fr.

Înaintea lui au fost Lenny Bruce (comic de stand-up), mort din cauza unei supradoze, Richard Pryor care a încercat să se sinucidă dîndu-şi foc, John Belushi şi Chris Farley, actori în “Saturday Night Live”, au murit şi ei în urma unor supradoze. Şi alţi actori comici, printre care Jim Carrey şi Ben Stiller, sînt maniaco-depresivi.

În 2011, la Los Angeles, proprietarul clubului de stand-up Laugh Factory s-a hotărît să asigure umoriştilor săi şedinţe gratuite de psihoterapie. “Chiar este necesar. Nu mai pot suporta să îi văd pe toţi cum se autodistrug”, spunea atunci managerul clubului, Jamie Masada.

Asocierea dintre umor şi o tulburare mentală apare încă de la începuturile genului stand-up. Cîţiva istorici au văzut în interpretul de vodevil Charlie Case precursorul acestei forme de monolog comic, pe care o practica încă din anii 1890. A făcut o depresie şi probabil s-a sinucis, chiar dacă versiunea oficială a fost că a murit accidental încercînd să îşi cureţe pistolul.

În anii 1980, de această problemă s-au ocupat psihologii americani Seymour şi Rhoda Fisher, ideea lor fiind că umoriştii profesionişti încep prin a-i face să rîdă pe colegii de clasă fiindcă viaţa lor acasă este deosebit de stresantă.

Ei au intervievat circa 40 de comici, pe care i-au supus la teste, ajungînd la concluzia că majoritatea umoriştilor cresc într-un mediu haotic, cu mame indiferente sau foarte critice.

“Credem că umoriştii încearcă să fie comici şi ca să arate că nu sînt nişte rataţi”, arată cei doi psihologi.

Studii mai recente par a confirma această tendinţă spre instabilitate psihică. Un articol publicat la începutul acestui an în British Journal of Psychiatry arăta că umoriştii au multe trăsături de caracter specifice profilului psihotic, cum ar fi introversiunea, impulsivitatea şi comportamentele asociale (500 de comici au răspuns la chestionare). Actorii ne-comici intervievaţi sînt mai puţin aproape de profilul psihotic.

Frecvenţa depresiei la comici este greu de verificat din punct de vedere ştiinţific, chiar dacă pare a se confirma în realitate prin cazurile unor comici celebri.

Profesorul de psihologie Peter McGraw, specializat în studierea umorului, consideră că imaginea comicului tulburat psihic se datorează în primul rînd faptului că, pentru a-i face pe oameni să rîdă, comicul de stand-up trebuie să îşi dezvăluie slăbiciunile şi să se prezinte în situaţii stînjenitoare. Cu alte cuvinte, pentru a fi comic, trebuie să dea impresia că nu se simte prea bine.

O echipă de la Laboratorul de cercetări asupra umorului al Universităţii Colorado a efectuat o cercetare în această privinţă: a cerut unui număr de 20 de persoane să scrie întîmplări amuzante şi altor 20, întîmplări interesante, invitînd apoi studenţii să aleagă autorii care li se păreau cei mai tulburaţi din punct de vedere psihologic. Cei care scriseseră întîmplări amuzante au fost consideraţi în mod sistematic cei mai tulburaţi.