În amintirea anilor ce vin

… sorcovind cu plug uşor, şi sorbind duios lichior

OBICEIUL CARE… ŞTIŢI DUMNEVOASTRĂ:

Este. În sud, multe silvae nu prea sunt. În nord, în schimb, horinca e prună justiţiară şi tehnocrată. 52 grade la umbra zăpezilor de altădată. Cele viitoare se păstrează în butoaie de dud şi se bagă la bindeu cât ar zice cei din Zimnicea: peşte! De la noi, în susul hărţii se zice porc, chiar dacă are aripa frântă şi râtul voios.
În Ajun, se bea şi se mănâncă grâuşorul. După se… boleşte. Dar, până la Bobotează frigul îşi face treaba. Şi întăreşte reuma.

FRIPTURĂ DE IEPURE ÎNĂBUŞIT
Topica suferă, logica-i pe spate. Nu contează! Înăbuşirea iepurelui trebuie lăsată pe seama altcuiva, nu vă încărcaţi conştiinţa şi aşa cu probleme, zugrumând un biet iepuraş, inocent şi jucăuş, vegetarian. De crimă să nu afle ong-urile acelea ocrotitoare de păsăret, iepuret, gândăcei, căţeluşi mioritici, sau babele în etate care târăsc în lesă, vreun chiuaua exoftalmic şi rău.
Iepurele este invidiat universal pentru competenţele lui sexuale, condiţia fizică a actului, repetat de 4 ori în 24 de ore. Psihologii culinari au făcut un experiment: timp de un an, trei bărbaţi au mâncat numai carne de iepure, gătită în felurite chipuri, mai puţin compot. Rezultatele au fost diferite: primul subiect n-a manifestat nicio sclipire, fiind apatic sexual, lucru firesc la cei 85 de ani ai săi. Compensatoriu i-au crescut urechile, devenind nişte chestii clăpăuge enorme, în bună înţelegere cu gravitaţia.
Al doilea subiect a devenit neliniştit, cu mişcări iuţi ale capului. Atâta tot. Al treilea, însă, se pare că a fost cel mai bine influenţat de excesul cu carne de iepure: mergea în salturi, chiţcăia la vederea morcovilor şi şi-a sporit eficienţa sexuală cu 86,4 %, o adevărată performanţă, având în vedere că acesta avea, anual, două contacte. Nu s-au dat amănunte despre acestea, dar soţia i-a dat afară pe ziariştii veniţi pentru un interviu.
Dacă ne gândim bine, fără prea multă cointeresare imaginativă, trebuie să fii o femeie extrem de originală, ori îngrozitor de urâtă (deci nesatisfăcută) ca să accepţi ca bărbatul – copulator să se apropie de pat ţopăind, cointeresând cinetic nişte urechi clăpăuge, uriaşe.
A! Să revenim la reţeta criminală: ni se aduce iepurele înăbuşit cu o pernă. Evităm atitudini lacrimogene, discursuri funerare: nu ajută la nimic.
Eventual, un te-deum rapid şi la treabă: îl dezbrăcăm de blăniţă. După aceea chemăm pe cineva care ştie să gătească iepure înăbuşit.

FRIPTURĂ DE PORC ÎNĂBUŞIT
Porcul, ca tot omul, n-o să se lase înăbuşit aşa de uşor, cum am crede. Chestia aia cu pumnalul de Crăciun, şi autodafé – ul respectiv e altceva: porcul respectă tradiţiile umanitare de Crăciun şi acceptă jertfa, dar să-l înăbuşi, aşa ca să-ţi facă pe plac, nu se va întâmpla.
Pregătirea lui prealabilă este absolut necesară: vom chema un psihiatru, specialist în suinologie – comportamentul politicienilor – şi acesta va efectua un test cu porcul, prin punerea unor întrebări fără răspunsuri.
După ce doctorul ne face tabloul complet al porcului, cu năzuinţele, asumarea eşecurilor, rezistenţa la depresie şi gestionarea fericirii, vom decide: îl sedăm, ca să-l înăbuşim, ori îl lăsăm în libertate supravegheată, ca să facă direct muşchiuleţ şi să reducă, prin exerciţii în peisaj, colesterolul cel rău. Vorbim de porc nu de psihiatru.
Aide memoire! Porcul înăbuşit nu oferă slănină, cârnaţi, caltaboşi, şorici. Nu ne dă nimic din toate aceste bunătăţi: înăbuşit arată dezagreabil şi, în funcţie de intimitatea ce am avut-o cu el, ne poate stârni milă anti-gastronomică.
Asta cu înăbuşirea dovedeşte sensibilitatea omului, aplecarea lui spre liric, umanismul activ şi o superioară înţelegere a întârzierii trenurilor în România şi a menopauzei la licurici.

Supă de roşii cu nuci
V-aţi prins, nu mai trebuie să vă explic. Nu băgaţi în mixer: e păcat de aparat. În funcţie de gusturi, putem pune, de sanchi, şi o lingură mare cu ceapă tocată mărunt. Se serveşte imediat, dacă nu chiar mai repede. Nucile recuperate le folosim la ce ne pricepem mai bine.

Tort de vinete
Curăţăm vinetele de coajă, le punem de-o parte, le ignorăm. Ungem o tavă cu unt, cu orice lubrifiant solid avem prin casă şi acoperim cu cojile de vinete, să mascăm porcăria ce o punem la cale. Punem vinete cubuleţe, cartofi cubuleţe, ceapă cubuleţe. Cubuleţele nepotului. Peste, pesmet şi haida hai, la cuptor! Ţinem vreo jumătate oră la vreo 1800. Când a trecut timpul, răsturnăm totul în altă tavă. Iar pezmet, frişcă cât cuprind. Şi-o cireaşă, aşa de estetică! Serviţi-l duşmanilor!

Frigerea boului întreg ca în Maramu’
Acest fel de mâncare este recomandat pentru o cină romantică, în doi, la lumina parfumată a lumânărilor.
Se ia un bou întreg. Aveţi de unde alege. Îl decorticăm de piele, fără să-i tăiem capul şi copitele. Pe gât îi facem o tăietură, pe acolo va ieşi vârful de la ţeapa băgată în… mă rog, sub coadă. După aceea, tot cu gândul la cina lirică, la persoana iubită, facem altă tăietură, pe burtica boului, cât să încapă un viţel întreg în ea. Se scot toate celea, mai puţin rinichii. O prepeliţă împăiată cu slănină este pusă în burta unui clapon jumulit, iar acesta în stomacul unui miel – curăţel de toate celea.
Ce frumos vor arăta lumânările pe masa cu trandafiri, în căutările unui violonist care l-a cunoscut pe Strauss, nu contează care! Mielul se pune în burta viţelului, viţelul în burta boului, futu-i burta mă-sii de viaţă, ce nu face omul în Maramu’, pentru mândra lui!
Din păcate, operaţiile astea complexe cer caracter de fier, cum au cele 2-3 cuie de fier trecute „pe locul din mijloc, din partea spinării” (am citat din carte, nu-i plagiat!) (Karolina Kira & Lajos, Gerendás, Mâncăruri gustoase din Transilvania, Ed. Carolina, Cluj-Napoca, 2014, pag. 46).
După asta îl ridicăm pe boul plin de viţel, prepeliţă, clapon şi miel pe două cuiere ţapene, ca o haină la uscat.
Frigăruia musai să fie mai mare de 3 metri, altfel ăl de-o învârteşte se pârleşte. Seul, cu apă fiartă şi sărată e folosit la stropitul boului pus la foc. Noi, învârtim, musai să stăm alea 5-6 ore de lucru cu boul plin, în chiloţi de baie, zice autorii, pentru ca să nu ne rumenim ca porcu’. Ce surpriză lirică, ce emoţii adrenalinice, când iubita, viitoarea vă va vedea, în chiloţi, aducând boul la masă! Dacă nici acum nu o să vă aprecieze, daţi-o naibii de muiere, e plină lumea de ele!
Cine a ales alte bucate poate să meargă uşor, pe urmele unui plug cu boi. Cu Pluguşorul se fac grupuri-grupuri. Poate fi primit, cu ţâpuritură cu tot, de vecinii de la IX. În loc de

Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi…

Se poate apela la mai mobilizatorul:

Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsuroşi,
Copii sănătoşi!

Se crapă noaptea în mii de lumini şi zorile ciocănesc, cu degete boante, în geamurile creştinilor. La anu’ vor fi şi mai şi. Dar, fără doar şi poate, mai frumoşi, mai pline de împliniri.
Ceea ce Vă dorim şi dumneavoastră.

Ilustraţiile: Cristian Cheşuţ