Imigrantele ilegale care practică prostituţia nu sînt victime, ci participante active

Prostituţia este în esenţă o problema a imigraţiei ilegale mai degrabă decît fantezia unor mass-media de sclavie modernă – fapt confirmat de dovezi oficiale.

Natura prostituţiei rămîne aceeaşi, şi anume femei vulnerabile şi prejudiciate, de multe ori cu probleme de dependenţă de droguri sau abuz în copilărie, ele însele autodegradîndu-se pentru o oarecare bunăstare financiară temporară. Faptul că provin din Irlanda sau România este irelevant.

“Comertul cu sex este o industrie multimilionară de euro, alimentată de cerere”, a declarat directorul executiv al organizaţie neguvernamentale Ruhama din Irlanda, Sarah Benson, cu prilejul publicării raportului anual al agenţiei. “Un pas pozitiv în depăşirea acestei creşteri a comerţului cu sex ar fi să se oprească cererea, incriminînd cumpărătorii prin modificări legislative”, a adăugat ea.

Incriminarea utilizatorilor nu va avea însă un efect mai mare decît incriminarea femeilor. Chiar şi în Suedia, adesea lăudată pentru clienţii incriminaţi de lege, niciun bărbat care a vrut să angajeze o prostituată nu a fost nevoit vreodată să renunţe şi să petreacă o seară liniştită citind Biblia în schimb.

Prostituţia se va adapta pur şi simplu la noile circumstanţe. Întotdeauna a făcut acest lucru. Legea cererii şi ofertei este prea inteligentă şi robustă.

Raportul anual al Ruhama spune că anul trecut a ajutat 80 de femei care au fost traficate în Irlanda. Dar femeile străine care lucrează ca prostituate în Irlanda au fost “traficate” în sensul că este posibil ca ele să fi plătit infractori să le aducă aici, dar ele nu sînt atît de mult victime ale comerţului cît participante active la acesta – şi ele nu au fost cu siguranţă “forţate să intre în comerţul cu sex”, aşa cum a scris recent tăios o altă publicaţie.

În Marea Britanie, o operaţiune de şase luni care a implicat toate forţele de politie, ce a dus la descinderi în mii de bordeluri, nu a reuşit să găsească nici măcar o singură victimă a traficului în adevăratul sens – un rezultat stînjenitor pe care poliţia şi Ministerul britanic de Interne au încercat cu disperare să-l muşamalizeze. În schimb, au fost găsite o mulţime de femei tinere străine care lucrau ca prostituate, dintre care multe, în mod ironic, au fost ulterior acuzate de diferite delicte legate de imigraţie şi droguri.

La fel s-a întîmplat şi în Irlanda. Înainte de absolvire, fiecare poliţist trebuie să termine o instruire care ajută la identificarea victimelor traficului de persoane. Ca în Marea Britanie, au avut loc unele operaţiuni de profil înalt, soldate cu un număr mic de urmăriri penale pentru diverse activităţi definite din punct de vedere legal drept trafic cu fiinţe umane. Cu toate acestea, majoritatea covîrşitoare a celor urmărite penal pentru prostituţie sînt tot femei tinere străine care lucrează independent sau în grupuri mici.

“Anti Human Trafficking Unit” din Irlanda a publicat un raport în 2009, care a luat un eşantion de 60 de posibile sau potenţiale victime ale traficului de persoane şi a constatat că numai una a susţinut că a fost forţată să vină în Irlanda împotriva voinţei. În raportul pe 2010, acest număr a crescut la două. Cele mai multe au venit la cererea familiei sau unor prieteni pentru a munci ilegal, sau a studia. Că au sfîrşit în comerţul sexual este altă problemă, dar a numi acest lucru “trafic cu sex” este melodramatic.

A nu diferenţia între prostituţie forţată şi imigraţie ilegală în scopul prostituţiei contribuie la generarea unei panici morale despre o practică care, în pofida multor relatări de groază, rămîne mai degrabă în sfera anecdotică.
Femeile care pretind că au fost traficate beneficiază de un tratament special în sistemul de imigraţie şi de ajutor suplimentar pentru a găsi ulterior un loc de muncă şi cazare, iar acest lucru le oferă un stimulent pentru a pretinde în mod fals că au fost traficate – dar ele nu au fost salvate de la sclavie. Au fost prinse după ce au venit în Irlanda în mod deliberat să încalce legea. Trimise acasă, multe dintre ele revin cu prima ocazie, pentru acelaşi motiv pentru care femeile irlandeze devin prostituate, pentru că se fac bani.

Obiecţia la adresa prostituţiei care stă la baza acţiunii multor militanţi este probabil cel mai bine evidenţiată de cuvintele lui “Amy”, o escortă anonimă a cărei mărturie face parte din raportul anual al organizaţiei Ruhama: “Bărbaţii şi femeile nu vor fi niciodată egali atît timp cît există prostituţia”.