Fabulă

Neştiutoarea găinuşă
Un cocoş cu-nalte funcţii
Primite prin pile, mită,
Îşi aduse-n noaptea minţii,
Secretară o iubită.
Tupeistă, pur sadea,
Cum e orice parvenită,
Găinuşa-nlocuia,
Pe cocoş, când el uita,
La serviciu ca să vină,
Sau când fiind ocupat,
Ori din nu ştiu ce pricină
Biroul era-ncuiat.
Pentru-a sa loialitate,
Aşa cum scrie la carte,
Şeful galant îi oferea,
Parte din mita ce-o primea.
Asta până-n-ziua-în care,
Cineva i-a cotcodăcit,
Că iubita lui mai are,
Pe lângă el, şi alt iubit.
Mânios din cale-afară,
A decis, aşa deodată,
Ca distinsa secretară
Să fie sancţionată:
„Simbria” ce pân’ atunci,
O primea automat,
Ca să se înveţe minte,
Integral i s-a tăiat.
De asemeni se vorbeşte,
Serios şi nu de clacă,
Că şeful se pregăteşte,
Restructurări ca să facă.
Printre posturile vizate,
Categoric să dispară,
Cu roşu subliniate
Primu-i cel de secretară.
Punct ca să se poată pune,
Unei colaborări rea,
În curând el va depune
Şi-un denunţ la D.N.A..

Morala
Când are funcţie înaltă,
Cel căruia îi eşti amantă,
Riscant e a te-aventura,
Să vinzi graţii şi altora.
  Ion CONSTANTINESCU