Cunoaşterea copilului (II). Dezvoltarea intelectuală a copilului pe parcursul şcolarizării

        După teoria lui Jean Piaget, psiholog elveţian,  capacitatea intelectuală a copilului este calitativ diferită la vârste diferite şi copiii au nevoie de interacţiunea cu mediul înconjurător pentru a câştiga competenţă intelectuală. Şcoala este cea care pune accent cel mai tare pe achiziţiile intelectuale.
S-a demonstrat că inteligenţa se dezvoltă încă de la naştere în etape bine definite, iar până la 7 ani, copiii gândesc calitativ diferit de adulţi. Cu fiecare etapă, copilul dezvoltă noi capacităţi cognitive şi învaţă şi noi forme de comportament. Perioada copilului de la 7 la 11 ani este etapa operaţiilor concrete ale gândirii. În această perioadă, copilul dezvoltă abilităţi cum ar fi: gândeşte mai sistematizat dar numai atunci când se referă la obiecte şi activităţi concrete, iar cam de pe la 8 ani înţelege conservarea materiei: de exemplu, un bulgăre de plastelină poate fi transformat în rulou, o turtiţă poate fi împărţită în trei bulgări şi totuşi cantitatea de plastilină rămâne aceeaşi. Copilul are dovada în faptul că bulgărele poate fi refăcut din bucăţile în care a fost fragmentat.
La o vârstă mai mică nu putea conştientiza, pentru că influenţa imediată a percepţiei era prea puternică, în detrimentul logicii, desigur. De exemplu, pentru un copil de 7 ani, un pahar înalt şi îngust are mai multă apă decât un pahar larg şi mai puţin înalt.
Un alt exemplu de înţelegere a conservării cantităţilor: dacă se pune zahăr în apă, copilul de peste 7, 8 ani este capabil să spună că zahărul se conservă în apă şi dă explicaţii mai mult sau mai puţin logice pentru a demonstra de ce zahărul nu se mai vede. În schimb, dacă i se spune: „Vezi, dacă la ceasul meu care arată ora 3 întorc acele înapoi şi îl pun la ora 1, sunt mai tânăr sau mai bătrân? El răspunde „mai tânăr”, pentru că nu înţelege încă relaţia dintre vârstă şi data naşterii.
Vârsta stadiilor de maturizare variază de la un copil la altul. Copilul  se dezvoltă neregulat, în salturi, ca şi cum ar urca treptele unei scări. Şi nu poate depăşi o treaptă, dacă nu a ajuns pe un anumit palier, dacă nu este „gata”.
Ca  recomandare, aş spune că părinţii trebuie să pună accent pe stimularea şi dezvoltarea senzorială (adică, a tuturor simţurilor); stimularea şi dezvoltarea cognitivă; psihomotricitate, gândire, memorie, atenţie, comunicare, imaginaţie, voinţă şi autocontrol, interacţiunea cu alţi copii, socializare. Toate se pot realiza prin joc şi jocuri, activaţi individuale sau în grup şi foarte importantă este manipularea obiectelor.
Ana Crişan
        psiholog