Cum poţi fi spionat prin telefonul mobil

ABC

Date despre persoane, adresa, CNP sau locul în care se află respectiva persoană sînt uşor de aflat. Operatorii de telefonie sau fabricantul de terminale mobile au la dispoziţie informaţii exhaustive despre noi. Au însă dreptul să le folosească?

La adăpostul securităţii naţionale, guvernul SUA a avut acces la conturile a milioane de useri din întreaga lume. Justificat ca acţiune preventivă, scandalul de spionare a redeschis dezbaterea privind protecţia datelor. Agenţia Naţională de Securitate (NSA) din SUA urmăreşte zilnic registrul apelurilor telefonice a milioane de abonaţi ai Verizon, în baza controversatei legi FISA (Foreign Intelligence Surveillance Act), care permite spionarea fără ordin judiciar. Este un fapt demonstrat că Administraţia Obama a urmărit registrele a milioane de cetăţeni americani în mod nediscriminat, fără să ţină cont dacă autorii apelurilor au comis vreo infracţiune.

La adăpostul legii, regula generală în Spania permite compilarea datelor persoanelor fără consimţămîntul lor. Potrivit Legii Organice de Protecţie a Datelor, înregistrarea unei conversaţii este legală, cu condiţia protejării dreptului la intimitate (articolul 7), pentru a fi folosită ca probă într-un proces. Operatorul telefonic poate şti unde se află abonatul, dacă zona este acoperită de antena de telefonie, şi poate afla numele, prenumele, adresa, numărul de CNP şi contul său de mail. Sînt date care nu trebuie furnizate nimănui, decît cu consimţămîntul abonatului. Singura excepţie ar fi un serviciu de atenţie pentru apelurile de urgenţă. Operatorii de telefonie, companiile tehnologice şi serviciile de internet s-au transformat într-un container de informaţii extrem de detaliate despre multe persoane, ale căror obiceiuri s-au schimbat în mod considerabil şi care nu sînt conştiente de acest “striptease digital”. Conştienţi sau nu, cetăţenii devin obiectul unei constante expuneri de informaţii personale sensibile cu privire la care ar trebui responsabilizaţi.

“Microsoft şi Apple ştiu multe, Google ştie absolut totul; operatorii de telefonie ştiu mai puţin. Pot afla o anumită adresă de IP, dar doar după obţinerea unui ordin judecătoresc în acest sens”, explică Alejandro Suarez, autor al cărţii “Desnudando a Google”. Operatorul poate afla momentul în care se conectează un abonat, dar nu are acces la datele lui personale, spre deosebire de reţelele sociale, precum Facebook, cu peste 1,1 miliarde de utilizatori în întreaga lume. Experţii se întreabă dacă programele de supraveghere ar putea merge mai departe de simpla consultare a datelor pentru a preveni delictele. Cine ne garantează că are legătură doar cu terorismul?

În SUA, securitatea prevalează asupra dreptului la intimitate, iar mulţi utilizatori spun că nu-i interesează să fie spionaţi, pentru că nu au nimic de ascuns. În societatea europeană dreptul la intimitate este fundamental, iar cetăţenii ar trebui să fie conştienţi de acest lucru. Simplul fapt de a purta un telefon mobil lasă o urmă şi dă informaţii cel puţin despre amplasarea geografică a abonatului. Prin sistemul operativ Android, folosit de telefoanele Samsung sau HTC, Google este capabil să culeagă o cantitate uriaşă de date despre un anumit utilizator, în timp real, oriunde s-ar afla. Dar aceste companii se supun unei legislaţii diferite.

În Spania, legea obligă companiile să păstreze înregistrările telefonice şi toate accesările pe internet. În strategia lor de a se delimita de Prism, marile companii de internet au făcut public faptul că guvernul american a cerut informaţii despre internauţi şi au încercat să demonstreze că nu erau la curent cu acest program. În Spania, poliţia cere zilnic date companiilor telefonice şi reţelelor sociale. Dar o fac la ordinul unui judecător. Întrebarea care se pune este dacă există o limită şi pînă unde se întind limitele acţiunii “preventive”.