Cu ,,Dor Transilvan” prin Malopolska (II)

• şi un scurt dialog cu proaspătul impresar şi coordonator artistic al cunoscutului ansamblu clujean, domnul Tiberiu Groza •

Relaţiile de bună colaborare între judeţul Cluj şi voievodatul Malopolska, înfrăţite cu aproape un deceniu în urmă, se amplifică şi în componenţa lor cultural-artistică, în context înscriindu-se participarea Ansamblului folcloric ,,Dor Transilvan” la marele Festival Internaţional Folk Meeting Malopolska, desfăşurat timp de o săptămînă în mai multe localităţi ale voievodatului polonez, o structură administrativ-teritorială pe cît de mare, pe atît de frumoasă, un teritoriu de un pitoresc geografic luxuriant, ce urcă spre înălţimile Tatrei, dar care găzduieşte şi conservă cele mai nobile efigii ale istoriei poloneze.

O Polonie cu valoroase repere culturale; aici au văzut lumina zilei Frederic Chopin, Marie Curie şi Nicolaus Copernic, zeci de obiective de patrimoniu se află şi în grija UNESCO, iar Palatul Culturii şi Ştiinţei din Varşovia, construit în 1953, despre care se spune că a fost dăruit de Stalin ca simbol al prieteniei sovieto-poloneze, are la etajul 30 o punte de unde se poate admira adevărata dimensiune a capitalei poloneze. O Polonie care s-a desprins ca şi noi din vechiul sistem, dar care, aplicînd cu responsabilitate ,,Terapia de şoc” după anii 90, a reuşit să-şi menţină un PIB echilibrat şi să rămînă singura ţară din Europa centrală cu cea mai solidă economie în perioada de recesiune. Imensitatea terenurilor acoperite cu grîu, orz, cartofi, floarea soarelui, rapiţă, porumb şi alte plante tehnice, vigoarea acestora şi producţiile la hectar dovedesc interes nu numai din partea guvernanţilor, ci şi al polonezilor pentru acest important sector, desigur, fără a neglija industria şi dezvoltînd serviciile unde este ocupată peste jumătate din forţa de muncă activă a ţării.

Zilnic, 18 milioane de polonezi merg la serviciu, nu bat bulevardele pentru a… tăia frunza la cîini, salariul mediu este cam de trei ori mai mare ca în România, iar benzina şi motorina mai ieftine la multe staţii. Iată cîteva repere ce vorbesc despre responsabilitate, hărnicie, educaţie, competiţie europeană şi un spirit civic şi patriotic de mare ţinută, dar care, prin zona mioritică, sînt destul de neglijate şi chiar… prăfuite. Sprintul polonezilor ne-a lăsat în urmă şi la capitolele turism şi cultura artistică, unde paleta calităţii are o cu totul altă încărcătură asigurată de interesul şi resursele bugetare alocate de guvernările locale.

Poate chiar aceste realităţi l-au determinat pe premierul Victor Ponta să declare că strategia dezvoltării implementată de Polonia trebuie avută în atenţia executivului de la Bucureşti.

Festivalul ,,Internaţional Folk Meeting Malopolska”, desfăşurat în localităţile Myslenice, Miechov şi Wygiezow, care s-a bucurat de sprijinul financiar şi logistic al voievodatului Malopolska, a primit aprecieri şi mulţumiri de pe trei continente Este şi unul din motivele ce au provocat dialogul nostru cu Tiberiu Groza, fondatorul acestui viguros ansamblu artistic clujean, ”Dor Transilvan”, care s-a prins în marele joc popular al ţărilor participante la această horă cu dansatori din Bulgaria, Croaţia, Cehia, India, Georgia, Taiwan, Columbia, Mexic, Ucraina, România şi Polonia.

• Rep.: Domnule Tiberiu Groza, ,,Dor Transilvan” a trecut de vîrsta majoratului, ba chiar dă dovadă de o mare maturitate artistică, iar spectacolele sale din judeţ, din ţară şi străinătate se desfăşoară cu un mare public. Vă rog să prezentaţi cîteva elemente definitorii ale identităţii sale.
– T. G.: Cum ,,Rapsodia Someşană” şi-a întrerupt activitatea în 1994, împreună cu sindicatul RATUC am decis reînfiinţarea ansamblului întreprinderii într-o nouă formulă, primind botezul ,,Dor Transilvan”. Numele simbolic vine din dragostea şi dorinţa întregului colectiv de a conservă şi promova splendoarea jocului şi dansului tradiţional din Transilvania şi chiar din alte ţinuturi ale ţării noastre, ce nu duce lipsă de tezaur folcloric şi tradiţii cu virtuţi milenare. În cei 20 de ani de activitate scenică, nu de rare ori alături de ,,Rapsodia Someşană” care şi-a reluat activitatea din 2009, ansamblul a urcat pe mai toate scenele importante ale ţării, participînd la marile festivaluri ale genului, dar şi la aproape 60 de festivaluri internaţionale, majoritatea în ţări europene, dar şi în SUA, unde am fost la înălţimea misiunii asumate, aceea de a reprezenta România cu tot ce are mai autentic, mai curat şi mai valoros.

• Rep.: Care sînt jocurile cu care impresionaţi asistenţa şi cîte zone folclorice, bineînţeles cu costumaţia respectivă, le aduceţi pe scenele lumii şi ale ţării ?
– T. G.: În repertoriul ansamblului se regăsesc 17 suite de dansuri populare, majoritatea din judeţul Cluj şi ţinutul transilvan. Cele mai apreciate suite coregrafice, montate de maestrul coregraf Florin Ciobanu, sînt de pe Valea Chintăului, Cîmpia Transilvaniei, zonele etnografice Bihor, Ţara Codrului, Moldova, ,,Căluşul” oltenesc, care e parte a patrimoniului UNESCO; pe lîngă acestea plusăm cu foarte multe melodii şi cîntece populare înregistrate pe cinci albume muzicale. În funcţie de perioadă şi public, aducem pe scenă obiceiuri tradiţionale, precum Vergelul, Pluguşorul, Irozii etc.

• Rep.: Sub a cui egida funcţionează acest… Dor al Transilvaniei ?
– T. G.: Ca şi pînă acum, Ansamblul ,,Dor Transilvan” (ca de altfel toate fostele grupări artistice: fanfare, echipe de teatru, brigăzi artistice) a funcţionat şi funcţionează sub coordonarea Sindicatului şi a conducerii Companiei de Transport Urban a municipiului Cluj-Napoca, tot aici pregătindu-şi repertoriul şi ,,Rapsodia Someşana”, la ora actuală fiind singurele ansambluri de întreprindere fiabile, din multele care activau cîndva şi care îmbogăţeau, dinamizau viaţa cultural-artistică a comunităţilor noastre.

• Rep.: Cum a fost festivalul din Polonia, cu ce impresii aţi venit, în iulie, de acolo?
– T.G.: Aflat la prima sa ediţie, desfăşurat sub patronajul Organizaţiei Internaţionale de Artă Tradiţională, manifestarea s-a bucurat de sprijinul financiar şi logistica voievodatului Malopolska: organizare artistică de invidiat, cazarea şi masa celor peste 300 de artişti asigurată la cele mai pretenţioase condiţii la Casa de oaspeţi a voievodatului Malopolska, un complex proaspăt renovat cu fonduri europene. Succesul ansamblului nostru s-a profilat din prima zi, cînd ne-am arătat disponibilităţile artistice în tandem cu membrii ansamblului mexican ,, Tlalolini”, reuşind să atragem în jocul nostru o bună parte din membrii ansamblurilor participante, uitînd că sînt europeni, latino-americani sau asiatici, armonizîndu-ne atît mişcările scenice cît şi simţămintele prieteniei, care nu au culoarea continentelor. Primele două zile au fost rezervate vizitelor la diferite obiective turistice şi de agrement, nominalizînd aici: Castelul Wawel, salina Wieliczka, aquaparcul din Cracovia sau băile termale Szaflary de lîngă Zakopane, muzeul satului din Wygielzowie. S-a desprins ideea că, în subsidiar, acest festival folcloric internaţional a urmărit promovarea turistică a voievodatului Maloplska, cu multe repere de real interes, dar şi un turism pe măsură. Aici nu am pierdut ocazia de a vizită pentru a treia oară Muzeul Holocaustului de la Auschwitz şi Birkenau, unde cei mai tineri componenţi ai ansamblului au avut prilejul să cunoască lecţiile dramatice ale istoriei şi să înţeleagă motivul pentru care colindul cîntat de ei a stîrnit atîtea reacţii negative în mass- media şi la autorităţi. A fost o lecţie dureroasă şi impresionantă despre tragediile celui de al ll lea Război Mondial şi suferinţele inimaginabile ale unui popor, o lecţie în care sentimentul profund al compasiunii ne-a marcat pe toţi.

• Rep.: Ştiu că şi dumneavoastră sînteţi încă marcat de acel incident cu colinda, pentru care v-aţi cerut public scuze, ba chiar aţi plătit cu statutul profesional cîştigat în mulţi ani plini de eforturi şi realizări notabile.
Vreau însă să vă readuc în faţa impunătoarei scene din piaţa centrală a cochetului oraş Myslenice, unde s-a desfăşurat cea mai mare parte a ,,Festiwalowy”, cum îi spuneau polonezii.
– T.G.: Da, o scenă de mari dimensiuni pe care au urcat, la deschidere şi închidere, 300 de artişti, cu decor şi sonorizare pe măsură. Un public impresionant ca număr şi atitudine, entuziast şi foarte participativ, seară de seară, la prezentarea culturilor tradiţionale ale celor 11 ţări participante la festival, ca să nu mai insist pe interesul vădit la parada portului popular, unde grupurile folclorice au fost nevoite să se oprească de zeci de ori pentru filmări şi fotografii.

Cît priveşte participarea Ansamblului ,,Dor Transilvan”, aceasta a fost încununată de succes, dovedind că 20 de ani petrecuţi pe scenele ţării şi ale lumii s-au convertit în valoare artistică. Însuşi directorul festivalului, dl Piotr Szewczyk, a felicitat în mod special ansamblul nostru, catalogîndu-l drept cel mai valoros, fapt remarcat şi în transmisiunile directe ale posturilor naţionale poloneze de radio şi televiziune. Festivalul de la Malopolska mi-a întărit convingerea că la nivel internaţional există preocupări stringente pentru conservarea culturii tradiţionale specifice fiecărui popor, că implicarea tinerilor este un lucru încurajator şi benefic inclusiv prin schimburile de experienţă şi dialogurile culturale ce pot promova spiritul înţelepciunii între generaţiile de azi şi de mîine ale mapamondului. Şi cum reporterul a însoţit Ansamblul ,,Dor Transilvan” în acest plăcut periplu cultural, pot afirma că la înălţime au fost clujenii şi la expoziţia culinară cu produsele tradiţionale ale celor 11 ţări; unde taiwanezii cu greu au reuşit să-i convingă pe degustători să folosească tacîmurile din pai, mexicanii au demonstrat că au un amestec din bucătăriile mayaşă şi aztecă, dar că renumită tortillas este o pîine minunată la gust, care putea intra în meniu împreună cu gustoasele sarmale oferite de ambasadorii folclorului nostru în Polonia. Ba mai mult, palinca de Cluj şi vinul de Tîrnave au devansat cu mult numărul pofticioşilor de Tequila. Cît despre Polonia şi polonezi: ,,Bardzo dziekuje”. Ne-aţi lăsat şi voi în urmă…

Dumitru VATAU