Atenţie la trichineloză

    Trichineloza este o boală cu declarare şi tratament obligatoriu. Animalele parazitate rămân contagioase timp îndelungat, ca şi carnea acestora, chiar dacă este păstrată la frigider sau congelator. Obiceiurile alimentare riscante ale populaţiei explică importanţa cunoaşteriii bolii, care este o parazitoză cu impact deosebit asupra sănătăţii publice.
În România, trichineloza este semnalată pe toată suprafaţa ţării, mai ales sub formă de focare cu caracter familial, generate de consumul de carne de porc din gospodăriile individuale. Focarele apar în tot cursul anului, dar perioada de maximă frecvenţă este sezonul de iarnă, în special la Crăciun, ca urmare a tradiţiilor culinare din această perioadă. Şi, pentru că se apropie perioada „tăierii porcului”, ar fi bine să ştim la ce riscuri ne expunem, dacă nu vom testa carnea pe care o vom consuma.
Omul contractează nematodul vivipar din genul Trichinella, prin consumul de carne crudă, sau insuficient preparată termic, care conţine larvele infestante. Trichineloza la om este provocată de speciile: Trichinella spiralis, Trichinella nativa, Trichinella britovi, Trichinella murrelli, Trichinella nelsoni, Trichinella pseudospiralis şi Trichinella T12, iar ciclul de viaţă al parazitului presupune o singură gazdă care joacă rol de gazdă definitivă, găzduind paraziţii adulţi în mucoasa intestinală, dar şi de gazdă intermediară, care găzduieşte larvele infestante, care parazitează fibrele musculare striate. Prin urmare, trichineloza prezintă risc alimentar datorită numărului mare de specii, repartiţiei cosmopolite a parazitului, a slabei specificităţi a gazdei şi a complexităţii ciclului epidemiologic specific cunoscut.
Perioada de incubaţie este variabilă, între 2 şi 28 de zile, cu media între 10-14 zile, iar evoluţia se derulează în 3 faze, după cum decurge ingestia infestantă de aliment: fază intestinală la 1-2 zile, care se manifestă prin diaree, greaţă, vomă, dureri abdominale; faza de diseminare a larvelor în sânge, ce apare la 2-4 săptămâni şi se manifestată prin febră, mialgii, edeme faciale şi palpebrale bilaterale, erupţii urticariene şi eozinofilie care poate depăşi 50%, ajungând chiar la 80%; fază tisulară de închistare a larvelor în muşchi, care începe în săptămâna a 3-a, când febra scade, dar mialgiile şi manifestările alergice persistă şi se poate trece spre etapa cronică, când larvele închistate pot fi evidenţiate în biopsia musculară sau radiologic, când se pot pune în evidenţă chiar focare de calcifiere în masele musculare.
Investigaţia de laborator cea mai sugestivă pentru trichineloză o reprezintă hemoleucograma, care arată o eozinofile de 7-8% apărută în a doua săptămână a bolii. Diagnosticul imunologic se bazează pe determinarea anticorpilor în ser, aceştia devenind pozitivi, începând cu a treia săptămână de la infectare.
Gravitatea bolii depinde de numărul larvelor ingerate. Boala poate da în formele sale severe complicaţii multiple: cardio-vasculare, neurologice, dar şi deces. Tratamentul este o asociaţie de albendazol sau mebendazol, cu corticoterapie.
Măsurile de prevenire şi combatere a trichinelozei vizează obligativitatea verificării trichineloscopice a cărnii înainte de consum.
    Dr. Liana Monica Deac
    Medic primar epidemiolog