Ziua Morţilor, zi de respect şi de amintire postumă

În legendele populare, noaptea de 1 Noiembrie este cea în care porţile Tărîmului de dincolo se deschis, iar cei morţi vin să îi viziteze pe cei vii. Cimitirele se transformă în oaze de lumină.

Cu cîteva zile înainte, creştinii merg la cimitir şi curăţă mormintele, iar pe 1 Noiembrie, aduc flori, în special crizanteme, flori specifice toamnei şi acestei sărbători. Mormintele se împodobesc cu flori şi coroane de flori. Se aprind lumînări şi candele pentru sufletele celor decedaţi. În această zi, oamenii dau de pomană în memoria morţilor.

Semnificaţia Zilei Morţilor se regăseşte în tradiţia Bisericii Romano – Catolice, însă aceasta a fost preluată în timp şi de ortodocşi, luterani, calvini sau unitarieni. În Evul Mediu, pe 1 Noiembrie, după Sfînta Liturghie dedicată Zilei tuturor sfinţilor, oamenii îşi petreceau după – amiaza în cimitire, rugîndu-se pentru sufletele răposaţilor. Aşa se explică originea consacrării primei zile din Brumar drept zi de pomenire a morţilor. De aici provine obiceiul de a merge pe 1 Noiembrie în cimitir, de a duce flori şi coroniţe de flori,d e a aprinde lumînări şi a spune rugăciuni. În biserici se săvîrşeşte vecernia (slujba de seară) în memoria celor trecuţi în veşnicie. În bisericile protestante, Ziua Morţilor nu există, însă credincioşii protestanţi, evanghelici şi reformaţi merg în cimitire, duc flori, aprind lumînări şi se roagă. Obieciul a fost preluat şi de Biserica Greco – Catolică deja. În timp, Biserica Ortodoxă a preluat această sărbătoare dedicată sufletelor celor decedaţi, sărbătoare devenind astfel ecumenică.

Noaptea de 1 Noiembrie stă sub semnul luminii în credinţa noastră. Să ne plecăm capetele şi să ne îndreptăm gîndurile spre toţi cei dragi plecaţi dintre noi la bunul Dumnezeu, care să-i odihnească în pacea Sa veşnică mereu.

Dr. Liana Monica DEAC