Zilele Maitreyi 4 – 24 februarie

p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: „Liberation Serif”,serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: „Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: „FreeSans”; font-size: 12pt; }

Maitreyi Devi, personalitatea unei femei deosebite. Puterea de a ierta…

Muzeul Universităţii ‘Babeş – Bolyai’

Datele sunt multe şi de interes, motiv pentru care am să încerc o aranjare a lor în datele esenţiale.

Expoziţia vernisată ieri la Muzeul UBB, onorată de un public numeros şi avizat, ne pune faţă în faţă nu numai cu frumuseţea Indiei, ci şi cu patru distincte personalităţi.

Maitreyi Devi începe să fie tot mai bine cunoscută românilor. Povestea de dragoste cu Mircea Eliade evidenţiază o femeie nu numai sensibilă, ci şi puternică, determinată. Ne întâlnim cu femeia interesată de filosofie, de poezie, de artă, femeia care a ştiut să se înconjoare de oameni de valoare. A ştiut să-şi facă prieteni şi nu numai acasă, ci şi alte ţări. A călătorit mult, din fiecare călătorie a învăţat câte ceva, oferind adevărate exemple de demnitate.

Al doilea nume este cel al filosofului, scriitorului, traducătorului şi istoricului Mircea Eliade. Nu insist acuma în date ce ţin de viaţa sau opera sa. Epistolarul purtat de Maitreyi Devi cu Mac Linscott Ricketts evidenţiază un Mircea Eliade inconstant, în atitudini, gesturi şi chiar sentimente. În expoziţia de la Muzeul UBB aveţi la îndemână 30 de scrisori, originale toate, care “redau sentimentele amestecate ale femeii care l-a inspirat pe Eliade şi detalii surprinzătoare despre revederea celor doi (Maitreyi şi Eliade) care a avut loc la Chicago în 1973”.

Am citit cu atenţie scrisorile, adevărate documente de istorie literară şi culturală. Vă supun atenţiei câteva dintre cele scrise de Maitreyi Devi: “Îmi dau seama că Mircea a suferit mult din cauză că nu a existat o finalitatea fizică a acestei încântătoare şi fără de sfârşit poveşti de dragoste, însă mulţumesc cerului că nu s-a întâmplat altfel decât ar fi trebuit (…) Cât de frumos este finalul poveştii lui Mircea. Numai dacă ar fi adevărat! Dacă l-aş putea întâlni din nou şi să murim împreună!” * “Sunt surprinsă că Mircea nu a menţionat în amintirile lui motivul real pentru care a părăsit Calcutta. Are o minunată capacitate de a înţelege greşit şi a fost întotdeauna rezervat în a spune adevărul, cu indiferenţa aşteptată din partea unui bărbat învăţat şi înţelept (…) Îl iert pentru suferinţa pe care mi-a provocat -o prin scrierea unor lucruri neadevărate şi nedemne pentru o indiancă”. Este un exemplu al demnităţii de care aminteam, sunt mai multe însă.

Al treilea personaj cheie este Mac Linscott Ricketts, biograful american al lui Mircea Eliade, unul dintre cei mai importanţi specialişti în viaţa şi opera savantului român. Opera sa majoră rămâne însă Mircea Eliade: The Romanian Roots/Rădăcinile româneşti. 1907 – 1945, în două volume, carte tradusă în limba română în 2005.

În fine, al patrulea personaj cheie este cercetător dr. Mihaela Gligor, bun, foarte bun cunoscător al spiritului Indiei, al celor doi eroi principali, Maitreyi Devi şi Mircea Eliade. Proiectul Mihaelei Gligor se derulează de ani buni deja, ne-o apropie pe Maitreyi Devi, cert este că proiectul în sine a implicat şi impli că foarte, foarte multă muncă. Nu este deloc uşor să pătrunzi în detaliile unei relaţii pentru a afla dedesubturi, amănunte ce pot fi stânjenitoare la un moment dat. Meritul Mihaelei Gligor este de a se fi aporpiat şi de a se apropia de cele două personaje cheie, cu obiectivitate, acesta este marele câştig al proiectului, obiectivitatea.

Zilele Maitreyi Devi propun miercuri 6 februarie, expoziţia de pictură India mea semnată Simona Hărăstăsan (Galeriile Steaua).

Demostene ŞOFRON