Viguroasă ofrandă creativă: Expoziţia IOACHIM NICA – SIMON GYÕRGYI la Iaşi

 Prin fina receptivitate şi fertila implicare a ing. Mihai Pascal, cel care patronează pilduitor din 1996 galeria de artă „Dana” din Iaşi, a devenit posibilă organizarea unei expresive sinteze expoziţionale, etalate în spaţiul diversificat al unei elegante ambianţe, situată în strada prof. Cujbă 17. Surpinde la intrare numărul impresionant de cataloage, monografii şi albume de artă, de excelentă calitate tipografică, finalizate prin editura galeriei, care iluminează pagini memorabile din istoria artei moderne şi contemporane româneşti. Recent au fost invitaţi să expună clujenii Ioachim Nica şi Simon Gyõrgyi, nume reprezentative ale domeniului grafic din ultima jumătate de veac.

Pentru IOACHIM NICA, expoziţia poate fi privită ca un emoţionat gest omagial adus prestigioasei urbe academice, întrucît gingaşul vlăstar născut în 1937 la Perieni, judeţul Iaşi, beneficiase de temeinică instruire artistică, devenind în 1956 unul dintre absolvenţii de excepţie ai prestigiosului liceu de specialitate „Octav Băncilă”. Trăitor la Cluj din 1962, unde a fost angajat cadru didactic la catedra de grafică a Institutului de Artă „Ion Andreescu”, se impune pe parcursul a mai bine de patru decenii între cele mai eficiente energii modelatoare de tinere vocaţii creative, cîştigînd binemeritat prestigiu, încununat semnificativ şi cu condiţia de rector al Universităţii de Arte şi Design în intervalul 1989-2000.

Exigent cu sine, şi-a desăvîrşit cu abnegaţie, mobilitate imaginativă şi abilitate stilistică o bogată operă personală transpusă în cele mai diverse tehnici grafice. Desenul în cărbune s-a situat între modalităţile expresive preferate, în zeci de mape păstrîndu-se elaborate caligrafieri, rezultat al unor sugestive ipostazieri ale gîndului şi trăirii, extrase din poetica existenţialului trecut sau prezent. La Iaşi, ca de altfel şi în mult mai ampla retrospectivă organizată anul trecut în fastuoasele săli ale Muzelui Naţional de la Mogoşoaia, au fost expuse reprezentative imagini, concepute ciclic, unde pulsaţiile naturii şi ale vieţii au căpătat ingenioase şi originale plasticizări, în care coerenţa, fluiditatea şi sugestivitatea traiectelor lineare se îmbină cu rafinate atmosferizări. Ioachim Nica se dovedeşte un desăvîrşit maestru al succesiunilor ritmice, logic şi suplu orînduite, al interferenţelor şi corespondenţelor multiple furnizoare de vital substrat spiritual, valorificînd fluxul alternanţelor de închis-deschis. Reţine atenţia sintetismul unui grafism cu mult aport de sugestie şi trimiteri emoţionale metaforice (Arheologie, ciclurile Amprente, Elemente de peisaj, Requiem, Autoportret, Prolog-1907, Autoportret, Spaţiu ecran s.a.)

Pentru prima dată într-un cadru expoziţional, Ioachim Nica a prezentat abundent lucrări transpuse în pastel gras, ipostaziind în variantă frapantele reverberaţii ale naturii reconstituită prin intensităţile plurivalente ale unor feerice armonizări, extrase din specificul diverselor anotimpuri. Extrem de vibrant se dovedeşte şi ciclul Nudurilor feminine, unde într-o notă pregnant personală expresivitatea evită convenţia tradiţională ce viza cel mai adesea graţia şi supleţea, arătîndu-se profund interesat de voluptatea unor protuberanţe care pun în valoare nobleţea şi candoarea unor tranşante volumetrii. În aceste ultime abordări de motive elaborate în totalitate – ca tot ce aparţine de repertoriul unui distinct travaliu creativ – din recuzita memoriei sale afective, la concizia, prospeţimea şi promptitudinea unui virtuoz desenator se adaugă la modul performant deosebita sensibilitate a coloristului, promotor de rafinate orchestraţii.

SIMON GYÕRGYI. Şcoala clujeană de grafică incorporează de decenii bune viziunea şi stilul unei artiste cu solid statut profesionist, consacrat prin vigoare, limpezime şi amploare imaginativă. Pentru Simon Gyõrgyi frenezia incizării suportului lemnos a devenit practică prioritară, escavările de fibră incitîndu-i prolifica fantezie şi gestica expesivă. Indiferent de motiv, se simte în fiecare lucrare prestanţa influxului raţional, dublat de sonorităţile unui subtil freamăt afectiv. Lecturi constante şi asidue, alături de exerciţiul constant şi pasionat, i-au mijlocit accesul la universul unor misterioase materializări de tensiune, iluminări şi nelinişti, iscate din pendulările eternului uman şi natural. Multiple desfăşurări compoziţionale se instituie în obsesive omagieri aduse mîinilor modelatoare de urgenţe uzuale, fiind etalate prin tranşante gesturi rituale, alteori comprimă în inspirate frize orizontale succesiunea unor distincte aspecte de civilizaţie, de la farmecul arhaicului la instantaneul unor gingaşe inserţii de suflu familiar, cu pure întruchipări infantile, trepidante crîmpeie de cotidian alert sau oferă soluţii inedite unor fascinante clamări poetice: Omagiul lui Rilke.

Cu acelaşi spirit condensat, eliptic, concepe şi senina curgere a anotimpurilor, spaţiul compoziţional fiind animat de armonioasa convieţuire a cîtorva motive definitorii pentru esenţa unui anume interval temporar. Pretextul imaginativ, adecvat selectat, fixează în spaţiu elocventa respiraţie a specificităţii unui climat, aureolat de fina respiraţie a unor pătrunzătoare revelaţii lirice. În genere, predomină expansiunile albului care afiliază într-un tot organic manifestările pregnante a frapante simbolizări. Adevărată chintesenţă a spiritului sintetizator convertit în cuceritoare metaforă plastică poate fi considerată admirabila configurare a sentimentului de tandră contemplaţie în care se află o siluetă umană infimă, ingenios stilizată, fixată în extremitatea din stînga-sus, care aspiră fortifiant din extinsa pajişte bidimensională în verde catifelat ce ocupă 3)4 din imagine, pentru ca în dreapta jos a compoziţiei să se insinueze suava vibraţie a unei energii solare în galben diafan. Titlul rezumă semnificativ o stare de graţie, admirînd Iarba verde.

Negoiţă LĂPTOIU