Vasile Dîncu: Pribegia Reginei Ana de România a luat sfârşit

Vicepremierul Vasile Dîncu spune, într-un mesaj de condoleanţe transmis în urma decesului Reginei Ana, că pribegia Majestăţii Sale a luat sfârşit, aceasta putându-se întoarce acasă, „o casă care nu i-a fost niciodată cămin”, informează AGERPRES.

„Acum, Regina Ana de România se întoarce acasă. O casă care nu i-a fost niciodată cămin, dar care o poate primi pentru odihna eternă. Pribegia a luat sfârşit! Dumnezeu s-o primească în împărăţia lui şi să mângâie sufletele îndurerate ale celor dragi, familia regală şi poporul român”, a scris Vasile Dîncu, marţi, pe Facebook.

Potrivit acestuia, de câteva decenii, familia Regelui Mihai a fost împinsă de toate regimurile departe de patrie, departe de casă. „În dictatură sau în democraţiile tranziţiei, Casa noastră Regală a trăit în pribegie. Oricât am fi de empatici, nu ştiu dacă putem înţelege vreodată singurătatea şi umilinţele celui care este mereu străin, rege sau simplu clăcaş. Regele Mihai şi Regina Ana au domnit peste teritoriile întinse ale diasporei noastre, pentru regatul de gheaţă al celor care au fost sortiţi să mănânce pâinea cea neagră a străinătăţii. Au fost Rege-truditor şi Regină a lacrimilor, iar fiecare epocă istorică a venit cu dezamăgirile ei peste această prea încercată familie”, spune vicepremierul Dîncu.

Acesta mai afirmă că Regele Mihai şi Regina Ana au fost un simbol al trăiniciei iubirii care dăinuie dincolo de istorie.

„Regele, dar şi Regina aveau amândoi mâinile mari şi trudite ca şi cele ale bunicilor mei ţărani, te întâmpinau cu o privire senină ca şi cei care au trăit toate dramele lumii. Aveai senzaţia, privindu-i cum se ţin de mână, că sunt două stânci pe care nimic nu le poate clinti, că sunt doi oameni care se sprijină doar unul pe celălalt şi care, deşi afară erau aşteptaţi de mulţimi entuziaste, erau conştienţi că, de fapt, se au doar unul pe celălalt şi de aici le vine forţa cea mare a familiei lor. Păreau un simbol al trăiniciei iubirii care dăinuie dincolo de istorie, a iubirii cimentată de lupta împreună pentru a creşte cinci copii şi de a ţine sus un standard pentru un popor care aproape că se uitase pe sine în vremile cu libertatea îngrădită. Păreau uşor stânjeniţi atunci când primeau onoruri ca şi cum nu mai aşteptau nimic de la lume, trăiau cu demnitate un destin care le-a fost hărăzit, cu bune şi cu rele. Un singur lucru era important: nu puteau face nicio concesie, nu aveau dreptul să cedeze şi nici să iasă din destinul regesc. Regele şi Regina nu au abdicat niciodată de la misiunea lor de a trăi destinul frânt al poporului lor, de a reface şi de a păstra, departe de casă, lada de zestre a valorilor noastre”, precizează Vasile Dîncu.