Traian Băsescu, goana după aurul Transilvaniei şi “trickle down economics”

Situaţia economică din România este folosită în mod tacit ca justificare pentru a permite ceea ce mulţi cred că va fi un dezastru ecologic de proporţii monumentale pentru ţară. Este această poveste una despre ideea preşedintelui Traian Băsescu de “trickle down economics” (politica oferirii de facilităţi fiscale pentru bogaţi, în convingerea că de acest lucru vor beneficia indirect săracii, n.red) – sau pot românii beneficia cu adevărat de pe urma patrimoniului lor de resurse de data aceasta?

Traian Băsescu a comentat că “orice ţară care are resurse trebuie să le folosească” – dar ce se întîmplă cînd atunci cînd a “le” folosi costă mai mult decît vor cîştiga oamenii? Sub această “pată” ar putea sta moştenirea lui Traian Băsescu. Roşia Montană a fost exploatată de minereuri din vremuri imemoriale. Romanii au săpat mine de aur aici, iar dovezi arheologice recente au deschis căi întregi pentru noi descoperiri. Cu toate acestea, românii au nevoie de locuri de muncă, de impulsul de a merge înainte, de speranţă pentru un viitor. Unii cred că acest proiect minier, inerenta extracţie bogată în mineruri, poate fi un remediu.

Indiferent de politică sau de argumentele legate de mediu pe care oricine le poate invoca în această problemă, pentru unii situaţia este clară. A permite unui interes străin sau privat să exploateze resursele minerale din România cu greu îl va ajuta pe românul de mijoc. Băsescu şi contemporanii săi ar putea mai bine să reducă corupţia, să promoveze afaceri mai solide din punct de vedere al mediului, să ia iniţiative specifice secolulului al XXI-lea pentru oameni. Pentru majoritatea românilor, statu quo-ul manipulării elitiste trebuie că este obositor de acum.

Reprezentanţi ai Roşia Montană Gold Corporation (RMCG) (Gabriel Resources) spun că vor fi extrem de precauţi în eforturile lor, încercînd să aibă un impact minim asupra mediului. Este important să se releve că nu numai leadershipul din România este de notorietate pentru corupţie, dar şi Gabriel Resources a fost fondată (iar acţiunile sale sînt încă controlate) de un om de afaceri româno-australian extrem de controversat, Frank Timiş.

În calitate de om de afaceri de mare succes, mercantil, iar unii spun chiar nemilos, Timiş a cunoscut o ascensiune pînă la statutul de cult aproape. De la acuzaţii privind droguri, acorduri de investiţii extrem de controversate, pînă la asociaţii de foarte mare succes precum descoperirile sale de diamante şi fier din Sierra Leone, cel mai bun lucru care poate fi spus despre implicarea companiei sale este: “Timiş ar putea deveni miliardar în urma afacerii”.

Cel mai rău caz, pentru adversarii acestei goane după aur în Transilvania, este potenţialul dezastru. A pune influenţele “potenţial negative” în faţă pare însă puţin o reţetă pentru dezastru. Oricare guvern român astfel caracterizat (în mod justificat sau nu) drept susceptibil de corupţie, în sprijinul unei dezvoltări miniere masive, ca soluţie sugerată la o problemă cauzată în mare parte de astfel de procedee… ei bine, nu trebuie să fii prea filosof ca să înţelegi.