Tradiţii româneşti

Obicei ritualic pe Valea Arieşului

Un interesant film documentar despre obiceiuri străvechi din zona Văii Arieşului s-a prezentat la Tour D’Art în cadrul festivalului de teatru turdean. Este vorba despre Băbăluda de la Buru. Iniţiativa de a imortaliza pe suport electronic acest ritual ancestral aparţine inimosului ziarist de la Ecouri, Emil Hălăştuan, care semnează regia şi scenariul. Au filmat la faţa locului Aurel Şandru şi Ovidiu Cosac, realizând imagini derulate în ritm demonstrativ comentate de actorul Cornel Miron cu vocea sa pătrunzătoare şi curată. Producătorul filmului este Zoli Mladzsi, implicat în proiecte de acest fel, responsabil de truda echipei.

Nu este o întâmplare că acest film s-a prezentat la un festival de teatru. Dimpotrivă, alaiul Băbăludei, cu tinerii ei protagonişti, este o formă incipientă de manifestare teatrală arhaică, prilejuită de sosirea primăverii şi întemeiată pe simbolul fertilităţii. Venind din vremuri imemoriale, este o minune că se mai practică şi azi. Spectacolul propriu-zis are loc pe uliţele satului şi coincide cu Sărbătoarea de Sfântul Gheorghe, dar realizatorii documentarului au filmat şi pregătirile dinaintea alaiului, din zilele premergătoare. Filmul aduce o culoare locală în ansamblul manifestărilor, vorbind despre păstrarea tradiţiei populare din zona Arieşului legendar, cu personaje ilare şi înfricoşătoare totodată, precum Mutu Băbăluzii şi nevasta lui Măriuţa. Jocul ăn ansamblu lasă loc larg improvizaţiei şi neprevăzutului. Sunt urmărite mai ales şase personaje. Alături de cele amintite, apar doi dobaşi cu goarnă (!) şi doi jandarmi în uniforme ponosite, încinşi cu lungi fâşii de scoarţă în chip de curele. De altfel, ni se explică în amănunt cum se confecţionează masca cilindrică obţinută din scoarţă de cireş, fioroasă şi impunătoare, cum se taie crengile înfrunzite de mesteacăn pentru fustele purtate de actanţi, cum se ung pe faţă tinerii (obligatoriu necăsătoriţi) cu funingine amestecată cu unturaă de oaie pentru a alunga spiritele rele. Jocul tinerilor are semnificaţie iniţiatică şi perindarea pe drumurile satului e însoţită de invocaţii şi strigăte, de incidente şi interpelări. Maşinile care trec pe drum sunt oprite, şoferii plătesc pentru a se elibera din chingile simbolice ale torţionarilor şi pentru ca aceştia să-i scape de duhurile rele prin, de ei ştiute, artificii magice. Trupurile tinere astfel împopoţonate cu fuste din crengi şi cu feţele înnegrite à l’Afrique degajau un fel de solemnitate primitivă, inocentă şi sănătoasă, recuperată în prezent şi propusă întru păstrare. 

Valoarea acestui documentar a fost subliniată după proiecţie de actorul Radu Botar, fin interpret al actului artistic. Precizări au fost aduse de Emil Hălăştuan şi Ovidiu Cosac. S-au evocat amintiri din timpul filărilor din satul Buru, la pârâu sau la locul numit În Dos, filmări care au durat trei zile şi pentru ca totul să fie mai convingător, realizatorii şi-au mânjit obrajii cu funingine, au adus în sală copiii-protagonişti, cu aceleaşi semne ritualice pe faţă, după care magia s-a revărsat în bucate tradiţionale stropite cu cu licori ademenitoare ca şi la fenomenul popular de la Buru, la concurenţă cu Paparuda sudică, numit simplu: Băbăluda.

Adrian ŢION