TIFF 2019

Ploaia, inamicul public nr 1!

Din păcate, deschiderea ediţiei 18, programată vineri 31 mai, a avut de suferit. Ploaia şi-a intrat în drepturi (cam multe şi dese pentru final de lună mai), mutând spectatorii spre trei locaţii, cinematografele “Florin Piersic” (gazdă Tudor Giurgiu & com), “Victoria”, respectiv Casa de cultură a studenţilor. Supărător să fiu cinstit, dar nimănui nu i se poate imputa schimbarea de ultim moment, ploaia a ţinut să-şi spună cuvântul şi – atât.

Ca tacâmul să fie complet, nici seara de sâmbătă nu a fost una mai fericită. A plouat din nou şi din nou proiecţia din Piaţa Unirii a fost mutată, de data aceasta la Casa de cultură a studenţilor. Un public numeros s-a întâlnit cu Nicolas Cage, momentul de premiere – Contribuţia adusă Cinematografiei Mondiale – a celebrului star american fiind aplaudat la scenă deschisă. Un plus necesar şi interesant a fost să fie proiecţia de gală a filmului Faţă în faţă, cu alte binevenite aplauze la final.

“Parking”, poveste de dragoste pe tărâm spaniol

Deschiderea oficială în prezenţa echipei filmului Parking, a avut la “Florin Piersic”, caldfă primire a regizorului Tudor Giurgiu, a scriitorului Marin Mălaicu Hondrari, a compozitorului Julio de la Rosa.

În România, în Spania, în Danemarca, oriundeîn lume, o poveste de dragoste rămâne o… poveste de dragoste. Din care nu lipsesc încercările, provocările. Sunt momente de tandreţe, sunt pasiuni, speranţe, dureri, tristeţi, lacrimi de bucurie, lacrimi de supărare. Povestea cinematografică are cursivitate, un ritm intern care prinde şi care captează atenţia cerută, acea credibilitate în care mulţi se pot regăsi, povestea fiind universală. Nu aş încheia rândurile la Parking fără să nu amintesc prestaţia actorilor Mihai Smarandache, Belen Cuesta, Ariadna Gil, Luis Bermejo, respectiv coloana sonoră şi imaginea, petele de sunet şi culoare care dau valoare peliculei.

Gondry

Sâmbătă a fost să fie din nou o zi Michel Gondry, întâlniri ocazionate de conferinţa de presă şi un masterclass dedicat regiei şi nu numai regiei, greutatea discuţiilor vizând Uzina Filmelor pentru Amatori. Totuşi… O idee se desprinde şi v-o supun atenţiei: “Nu există reguli precise în regia de film”. Am asistat la ‘n’ discuţii legate de regia de film, motiv pentru care nu pot decât să subscriu la afirmaţia lui Gondry. Da, nu există reguli precise, se poate vorbi despre reguli scrise, care se modifică în timpul filmărilor, a montajului,… Gondry surprinde din nou. Afirmaţia că sistemul competitiv dăunează festivalurilor de profil, are iarăşi acoperire. Importante sunt nu nominalizările sau premiile, ci bucuria de a împărţi cu publicul producţia în sine, de a te bucura de aplauzele primite.

Cage

L-am întânit sâmbătă seara, apoi duminică în jurul orei prânzului, aceasta din urmă graţie unui masterclass despre actor şi actori, regizori, producători, despre băutură (între da şi nu în construirea personajelor), filme la început de carieră, filme de dată recentă, public, critici şi critică de film, tineri în faţa debutului pe marele ecran, premii, noţiunea de star/vedetă, rolul familiei, stil actoricesc, talent, imaginaţie în construirea rolurilor, generaţii, ideea de a fi la zi cu tot ce se întâmplă în lume şi în jurul tău, improvizaţie în arta interpretării, despre facebook/instagram/linkedin, importanţa prieteniei şi a prietenilor,…Au fost aproape două ore în care cuvântul de ordine a fost… deconectare, bună dispoziţie, discuţii lejere, plăcute, ce nu vor fi uitate de cei prezenţi şi au fost aproape 100 de oameni prezenţi la întâlnirea cu Nicolas Cage.

Costumele Oanei Păunescu

Cu ceva ani în urmă, 2011 mai exact, invitata de onoare a TIFF – ului clujean era creatoarea Doina Levintza, expoziţie deschisă în saloanele fostului hotel Continental, expoziţie pe marginea căreia m-am pronunţat la timpul potrivit.

La opt ani diferenţă, am ocazia şi bucuria de a scrie despre costumele creatoarei Oana Păunescu, amplasate în sălile Muzeului de Artă.

În general, la proiecţia unui film, spectatorii acordă mai multă atenţie actorilor, efectelor speciale, cascadoriilor şi mai puţin costumelor sau imaginilor. Atitudini greşite, atâta timp cât costumele sunt culoarea unei producţii. Şi cele create de Oana Păunescu sunt, fără exagerare fabuloase, un stil care se recunoaşte uşor, care place şi impune.

L-am apreciat în Dragonheart 3 şi 4, în Werewolf, în What Happend to Monday, Side Show, Malmkrog (regia Cristi Puiu), Kira Kiralina (regia Dan Piţa), Nuntă mută (regia Horaţiu Mălăele),… Sunt costume purtate de actori precum Ed Quinn, Florin Piersic Jr, Ana Ularu, Adam Crossdell, Richard Ashton, William Defoe, Grace Jones, Noomi Rapace, Marina Palii, Agathe Bosh, Barry Bostwick,…

Costumele din Kira Kiralina reînvie o epocă, dau viaţă şi personalizează personajele, evidenţiindu-le şi potenţându-le trăsăturile de caracter. Sunt bine gândite, lucrate atent şi din materiale preţioase (majoritatea dintre ele). La acelaşi nivel de reprezentativitate sunt şi cele din Nuntă mută, film de o duritate aparte într-o lume sătească dominată de sărăcie pe de o parte, dar şi speranţe.

Luni 3 iunie

37 este numărul filmelor de astăzi. În competiţia oficială pot fi văzute Un om fidel (Franţa, regia Louis Garrel), Scaraborough (Marea Britanie, regia Barnaby Southcombe) şi Fără sfârşit (Spania, regia Cesar Esteban Alenda şi Jose Esteban Alenda), toate la ‘Victoria’.

De interes sunt şi Martorul (Coreea de Sud, regia Kyu Jang Cho), Un capăt de lume (Suedia, regia John Skoog), Jonathan Agassi mi-a salvat viaţa (Germania, Israel, regia Tomer Heymann), Nevinovatul (Belgia, danemarca, regia Simon Jaquemet),…, interes merită toate.

Demostene ŞOFRON

Foto Traian NECHITA