TIFF 2019

Peste 130. 000 de participanţi, 95. 000 bilete vândute, evenimente sold – out,…
Chiar dacă festivalul aluat sfârşit de aproape o săptămână, cele zece zile de film fac să curgă multă cerneală. Firesc dacă ne gândim numai la forţele umane care au pus în mişcare cea de a 18 – a ediţie (peste 400), ediţie în ton cu precedentele, plusul dându-l anul acesta selecţia filmelor. Le voi însă lua într-o anumită ordine, cu menţiunea că toate sunt relevante pentru ediţia 2019.
Selecţia filmelor: bună spre foarte bună
A fost una dintre cele mai bune, mă raportez la ediţiile anterioare. Au fost filme la care biletele au fost vândute cu foarte mult timp înainte (on – line – ul îşi are utilitatea , trebuie admis acest lucru).
Dacă e să exemplific, atunci trebuie menţionate Parking (premieră mondială la Cluj – Napoca, în deschiderea festivalului), cu peste 3000 de spectatori!; Durere şi Glorie, regia Pedro Almodovar, a trezit interesul a nu mai puţin de 3300 de spectatori, un bilet în plus devenind simplă iluzie; a fost proiectat de trei ori şi asta spune deja totul; Căderea Imperiului American, regia Denys Arcand, s-a bucurat de peste 2000 de spectatori; încasări mari s-au înregistrat şi la filmele Face/Off (cu Nicolas Cage în rolul principal), La Gomera, regia Corneliu Porumboiu; Generaţia Woodstock, filmele lui Michel Gondry şi Agnes Varda, apoi filmele Copilul – problemă, Dama de cupă, Cler (film şocant fără exagerare), Maria – inima României, Nu ne mai facem bine (realităţi din sistemul medical românesc, thriller despre medic – pacient – asistent medical – medicamente – infecţii intra spitaliceşti), Arest (regia Andrei Cohn; film cutremurător, bazat pe poveşti reale), multe producţii rulând cu casa închisă.
Practic, s-au vândut 95. 000 de bilete! Acelaşi număr şi anul trecut…
Participanţii: peste 130. 000
Festivalul are tot o altă faţă de la o ediţie la alta. Evenimentele sunt mai multe (premiere absolute, concerte, cine – concerte, workshop – uri, conferinţe, expoziţii, petreceri, masterclass – uri…), invitaţii sunt nume şi nume, greu de ales dar şi greu de pierdut ceva, un film, întâlnirea cu un actor, o expoziţie, un concert, o conferinţă de presă. TIFF se trăieşte aproape 24 din 24 şi nu este deloc o afirmaţie exgerată. Te trezeşti cu TIFF, închei ziua cu TIFF, o masă rapidă undeva în centru, după care reintri în malaxorul festivalului care te prinde, prinde, prinde. Seara cazi grămadă, somnul vine greu, retrăieşti întâlnirile şi cele văzute. Somnul e de doar câteva ore pentru că începe o nouă zi TIFF.
Anul acesta între 31 mai şi 10 iunie, festivalul a a atras peste 130. 000 de participanţi. Nu este un record dacă avem în vedere că în 2018 s-au înregistrat 135. 000 de participanţi.
Invitaţii: cu şi fără aere de vedetă
Anul acesta au fost Michel Gondry şi Nicolas Cage. Dacă Gondry a fost amabil şi deschis cu toată lumea, nu acelaşi lucru se poate spune despre Cage. Mă gândesc ce diferenţe sunt între artişti şi atitudinile lor şi prezenţa lor la TIFF oferă exemple dintre cele mai diferite. Alain Delon s-a întâlnit cu presa şi nu numai. A stat de vorbă cu fiecare, a răspuns la întrebări (chiar şi la cele incomode), a acordat autografe. Armand Assante la fel. La polul opus a fost Cage: a venit, şi-a fluturat mâinile în dreapta şi stânga, a preferat să stea în spatele bodygarzilor, a sărit în maşină şi dus a fost. Sophia Loren şi Nastassja Kinski s-au purtat ca şi Cage, adică venit, văzut, plecat.
Concluzii…
Ediţie bună, în ton cu precedentele, interes maxim ca pentru orice festival intrat de mult în conştiinţa publicului larg.
Demostene ŞOFRON