Teatrul Naţional Cluj

p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: „Liberation Serif”,serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: „Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: „FreeSans”; font-size: 12pt; }a:link { }

“Craii de Curtea – Veche”, o epocă în descompunere morală

joi 17 ianuarie, 19. 00

Mateiu Caragiale poate trezi un interes legitim. Şi o “recitire” cum este cea oferită de Naţionalul clujean, trebuie onorată.

Operă de o profundă originalitate, Craii de Curtea-Veche evocă o epocă aflată în descompunere morală, proces caracteristic unei anumite părți a societății românești de la începutul secolului al XX-lea. Personajele manifestă o adevărată fascinație pentru taină şi simbol, pentru viețuirea a două existenţe, una vizibilă şi cealaltă ascunsă, într-o atmosferă stranie, care integrează supremul rafinament şi maxima abjecţie. Naratorul se află sub profunda influență a celor trei crai. Boierul Pașadia aparține unei vechi familii aristocrate, dar cu un trecut dubios, în care conviețuiesc noblețea și desfrâul, îl iniţiază pe Cara în cultul istoriei, al trecutului. Pantazi, descendent al unor pirați din Mediterana, nobilul de origine greacă și rafinatul estet, mare iubitor de lux, îi deschide ochii minții spre nostalgia călătoriilor, iar Gore Pirgu, personaj mefistofelic, ghid spre zonele cele mai de jos ale lumii mateine, îl atrage înspre misterele vieţii insalubre din oraşul de la „porţile Orientului“, spre lumea infernală a viciului. Personajele evoluează într-un decor simbolic cu geamuri-oglinzi în nuanțe de gri în care se reflectă viermuiala acelui univers deșănțat, draperiile mov – culoare purificatoare, ce stimulează creativitatea și compasiunea – par a tempera, oarecum, acest microcosm aflat în declin. Sugestia de tristețe și moarte, care se infil­trează în acest decor simbolic, potențează atmosfera crepuscu­lară a poveștii. Scenariul urmărește metaforic povestea „crailor“, fiind, în primul rând, vorba de lumea interioară a lui Mateiu I. Caragiale. Cele trei personaje sunt fațete ale „omului ideal”: intelectul – Pașadia, partea afectivă – Pantazi și instinctul – Gore Pirgu, ei inițiindu-l pe tânărul Cara, introducându-l în lumea ticăloșită a orașului, ca de pildă la „adevărații Arnoteni“. Ilustrația muzicală însoțește de aproape tot ce se întâmplă pe scenă, întregind atmosfera stranie, amestec de „murdărie și sublim“.

Mateiu Caragiale (1885-1936) s-a născut la București ca fiu al lui Ion Luca Caragiale și al Mariei Constantinescu. A fost pasionat de heraldică și istorie. A debutat cu povestirea Remember. Este autor al romanului Sub pecetea tainei și al plachetei de versuri Pajere. Dar opera sa majoră este Craii de Curtea-Veche. Romanul a apărut în volum la Editura „Cartea Românească“ în anul 1929, după un proces de creație care a durat aproximativ nouăsprezece ani. Carnetele și jurnalul scriitorului dezvăluie faptul că opera a fost concepută încă din 1910, fiind „vreme îndelungată pe șantier“, „adesea întreruptă, dar niciodată părăsită“.

Craii de Curtea – Veche, după Mateiu Caragiale; regia Răzvan Mureşan, decorul Andreea Săndulescu, costume Lorincz Ilona, lumini Jenel Moldovan * în distribuţiem: Cornel Răileanu, Ionuţ Caras, Miron Maxim, Matei Rotaru, Irina Wintze, Sânziana Tarţa, Petre Băcioiu, Ecaterina Pop Curşeu, Adriana Băilescu, Patricia Brad, Alexandra Tarce, Diana Buluga; roluri multiple ,Cristian Grosu, Ruslan Bârlea, Radu Lărgeanu, Cosmin Stănilă, Radu Dogaru, Roman Mălai, Robert Iosif, Ștefan Liță, Daniela Purcărea, Giorgiana Coman, Ioana Moldovan, Francesca Fϋlop

Eugenia ŞARVARI