Teatrul Naţional Cluj – Napoca

p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: „Liberation Serif”,serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: „Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: „FreeSans”; font-size: 12pt; }

“Sânziana şi Pepelea”, adevăruri despre firea românească

marţi 29 ianuarie, 19. 00

Dacă nu aţi văzut Sânziana şi Pepelea – regia Alexandru dabija, scenografia Cristian Rusu, muzica originală Ada Milea, Anca Hanu, lightning design Jenel Moldovan – o puteţi face marţi 29. Puteţi merge să revedeţi spectacolul realizat după textul lui Vasile Alecsandri, inserţiile muzicale fiind cele care potenţează întregul spectacol. Unul bine pus în scenă, merit al întregii echipe artistice: Anca Hanu, Miriam Cuibus, Angelica Nicoară, Irina Wintze, Romina Merei, Adriana Băilescu, Patricia Brad, Matei Rotaru, Ionuţ Caras, Radu Lărgeanu, Cristian Grosu, Adrian Cucu, Cătălin Herlo, Dragoş Pop, Cristian Rigman, Miron Maxim, Silvius Iorga, Mihnea Blidariu, Diana Buluga.

Vă supun atenţiei câteva din gândurile regizorului Alexandru Dabija, interviu acordat Ştefanei Pop Curşeu: “E jucăuş, da, afirmă regizorul, era şi vremea când se descopereau, cel puţin la noi, efectele scenice, trapa, lumina electrică, schimbatul rapid al decorurilor, coborârea din plafon… şi într-adevăr, ceea ce se vede la Alecsandri, şi o făcea mai mult sau mai puţin calculat, era cunoaşterea folclorului. Iar noi am mers mult pe această cale a folclorului, şi nu la modul superficial, ci mai aprofundat: am ajuns la iele, la vrăjitoare, la blesteme, la legătura cu religia creştină, cu ortodoxismul. Ţinta spectacolului este însă în primul rând să bine-dispună (…) „Alecsandri nu a introdus popa ca personaj, noi am folosit până şi rugăciunile de ploaie. Ne jucăm. Din punctul acesta de vedere e foarte bine, pentru că textul este extrem de liber. De-aicea vine poate dimensiunea lui shakespeariană, pentru că este foarte liber în schema pe care o propune. Propune o schemă pe care poţi face multe lucruri. Şi râzi, şi e mult folclor şi multă Moldovă prezentă, chiar şi tipul de haz… care trece de la un comic grosolan la o melancolie foarte prezentă (…) Textul este un muzical, o «feerie naţională» muzicală, textul original este plin de cântecele, iar profitând de acest lucru ne-am pus şi noi pe cântecele dar… pe ale noastre sau, mai bine zis pe ale Adei Milea… ele ilustrează personaje, situaţii, anumite momente de vârf… Muzica exprimă de obicei mult mai bine decât textul, dacă e şi bună, şi nimerită, iar teatrul este în general prea inundat de cuvinte…“

Demostene ŞOFRON