Şi a fost Electric Castle…

    Cu chiu cu vai îmi revin după 5 zile electrice. Am frământat noroiul cu cizmele de cauciuc, am dansat până nu mi-am mai simţit picioarele, am mâncat tot ce mi-a făcut cu ochiul şi am bătut în lung şi în lat tot festivalul. Practic, am adăugat şi eu câteva file la povestea Electric Castle 6. O poveste care începe timid, cu o brăţară pe mâna dreaptă şi continuă în cele mai inedite moduri. Până şi cozile interminabile la care trebuie să stai pentru a scrie propria poveste electrică au farmecul lor. E locul în care încep să se formeze conexiuni, să cunoşti alţi festivalieri, e proba necesară pentru a putea intra în lumea electrică.  Autobuzele sunt pline de oameni care îşi doresc un singur lucru:

 încă un festival demn de povestit nepoţilor.

    Ajungi în Bonţida şi deja e altă lume. Aerul de festival domneşte peste tot şi toţi localnicii sunt pregătiţi să facă o atmosferă cât mai bună. Deja sunt fini cunoscători ai Electricului şi se distrează cot la cot cu festivalierii veniţi din toată lumea. Muzica răsună peste tot în sat. E introducerea perfectă pentru nebunia ce aşteaptă dincolo de porţile festivalului. Aproape zece scene cu muzică pe gusturile fiecăruia împânzesc domeniul castelului. Zeci de mii de oameni care dau viaţă festivalului. Unii dansează fără oprire, alţii socializează forţându-şi corzile vocale pentru a se face auziţi, alţii fac poze fie în faţa roţii, fie în faţa arhifotografiatului semn cu EC. Pentru cinci zile suntem cu toţii prinţi şi prinţese, grofi, ducese sau mai ştiu eu ce titlu nobiliar. Unii chiar bufoni regali.

    Te pierzi prin păduricea castelului pentru a găsi scene cu muzică aleasă sau unde eşti tu cu tine şi o pereche de căşti, pentru o petrecere liniştită şi lipsită de zgomote. Sau poate ai chef să te zbenguieşti pe ritmuri de Drum’n’Bass la Booha Mansion. Poate tot ce îţi doreşti este o experienţă inedită şi intri în castel ca să te joci cu elementele vizuale. Jocuri de Jenga, rummy, table sau mai ştiu eu ce îţi stau la dispoziţie pentru momentele în care vrei să te distrezi şi să îţi odihneşti şi picioarele. Şi când se lasă întunericul, tot festivalul e mai plin de lumină ca niciodată. Iar oamenii sunt mai plini de energie decât ziua. Toate astea după un apus superb care îmbracă domeniul castelului în culori aurii.

    Cam aşa este Electric Castle. O experienţă pe care o trăieşti an de an, dar niciodată la fel. Un loc în care se creează unele din cele mai frumoase amintiri. Unde ploaia torenţială este obligatorie şi fără de care festivalul nu ar mai fi la fel. Unde eşti liber să sari prin bălţi şi noroi pe muzica preferată.

    Bianca POP