Scriitorul Adrian Ţion – 70

Autor complex și prolific, Adrian Țion ilustrează cazul aparte al profesorului-filolog, eminent și perfecționist, evoluând, adânc-activ, spre o formă a profesionalismului scriitoricesc, exersându-se (și publicând) în toate genurile literaturii: povestire, nuvelă, roman, teatru, reportaj, eseu, editoriale, cronici și recenzii literare (mai puțin poezie). Până la Revoluția Română din Decembrie 1989, Adrian Țion era fascinat de teatrul românesc și de regizorii lui celebri Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Radu Penciulescu, Silviu Purcărete, Vlad Mugur, cei care au dus faima artei interpretative de la noi prin participări la festivalurile „Shakespeare” din Marea Britanie. Teatrul românesc fiind apreciat drept „unul din cele mai valoroase teatre din lume”. Astfel, ne putem explica o aserțiune a scriitorului, fixată în ultima sa carte de proză, reportaje, note de drum, confesiuni: „Nostalgia călătoriei”: „Recunosc, am patima călătoriei, a teatrului și a scrisului”. Deși sunt numiți, uneori fără ocolișuri, mondeni sau „snobi” specialiștii în teatru, domeniu care reprezintă cel mai dificil gen al literaturii, cronicarii dramatici sunt aceia care fac, imediat, accesibilă arta spectacolului, pentru că țin aproape de public, îl inițiază și îl modelează, chiar îl „instruiește”, prin comentariile, recenziile, cronicile lor dramatice, scrise în aceeași noapte, după „spectacol”, spre a apărea, în presă, încă „fierbinte”, a doua zi!… Vizavi de această pasiune superioară față de TEATRU, a vizionării premierelor, la aproape toate instituțiile-spectacol din Transilvania, călătorind, găsind (și) subiecte pentru reportaje, cunoscând Țara, Adrian Țion a semnat și tot atât de multe cronici de film, devenind, în actualitatea culturală, unul din specialiștii agreați ai TIFF-ului clujean. Astfel familiarizat, Adrian Țion a scris și publicat piese de teatru; una dintre ele: „Raport către raza de lumină”, fiind premiată, în cadrul Festivalului Național de Teatru de la Botoșani, din 1991. Este un detaliu apreciabil, fiindcă relația aceasta cu viața scenei îl va înrâuri în toată activitatea sa de autor complex, profesionist. Îi va influența arta (cultura) scrisă! – fiind astăzi, unul din prozatorii ale cărui cărți ne revelează o concurență acerbă, dacă nu cumva chiar „un conflict”, devenit universal, între cuvânt, logos și imagine; între litere, son și ikon-icoană!… Civilizația Audio-Vizualului este văzută în scrierile lui penetrantă și zgomotoasă, grație impetuoasei, înnoitoarei tehnologii – Internetul.

Deja marcat de artele vizuale, Adrian Țion a folosit expresia: „De la galaxia Gutenberg, la galaxia Zukenberg”, când tocmai ne obișnuiserăm, în partea a doua a secolului XX cu… „galaxia Marconi”!… (De la metafora ajunsă populară a „telegrafiei și telefoniei fără fir”, inovații mondiale ale savantului italian.) Dacă imaginea circulă vijelios, planetar, fără a mai fi tradusă, ce gândește, oare, un scriitor-barometru al timpului său? Rezistă, se transformă, supraviețuiește?! Iată ce afirmă Ovidiu Pecican, într-o prefață, la ultima carte a lui Adrian Țion: „…prozele sale sunt excelente priviri în oglindă; fiindcă Lumea trece, orice am face, și prin viața noastră; periplu prin timpi și prin geografii”. Ars combinatoria! Țion combină, poetic, „un comentariu vizual și un glas liric”, scrie același Ovidiu Pecican.

Adrian Țion a debutat, în volum, cu nuvele și povestiri, adânc dialogate și „teatrologice”: Un apel disperat. Au urmat Zeul Video; Prezent literar; Flash back teatral; Ieşirea în décor; Vânătorii de imagini; Fluturi în stomac; Promotoriul 75: Marcel Mureşan; Muzicianul şi Poezia: Constantin Rîpă; Nostalgia călătoriei. Și, astăzi, a terminat și predat unei case de editură din Capitală romanul de dragoste Ape salmastre, o ambițioasă și originală „vizualizare” a „mării din oameni”, cum numea Ovidiu, în „Metamorfozele” sale, cele „patru ape”, care, se credea în antichitate, „compuneau” trupul omenesc. O rezonanță stranie ni se transmite. De unde o luăm? Marea Marmată! Orașul (Sighetul) Marmației!…? Creaturi „marmate” sau sarmate; Marea Sarmatică? „Ape salmastre?!”. Oricum, un titlu incitant ca și proza lui. Nu e doar scriitor, ci și „regizor” al propriilor viziuni: „privitor ca la Teatru”! Adrian Țion a traversat scena, Lumea – în călătorii, prin toată Europa; a vizualizat, prin personajele sale și… scena contemporană, politică, socială; el ne relevă că Zeul Video (invenția îi aparține) guvernează, astăzi, Pământul! Spațialitatea – din romanele sale, ca și a(temporalitatea), s-au transformat în metafizică, în filozofie asupra vieții miturilor, „fermității ideilor”, exaltând calitățile și valorile plastice ale textului literar, redimensionând, luminos, cultura scrisă.

Constantin ZĂRNESCU