Scriitorii în vremea pandemiei

12 aprilie 2020 | Articol scris in CULTURA

p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: „Liberation Serif”,serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: „Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: „FreeSans”; font-size: 12pt; }

Ion CRISTOFOR: “…patria noastră e peste tot acolo unde trăiesc scriitori români”

D.Ş: Ion Cristofor, cum te-ai adaptat la rigorile impuse de Ordonanţa de urgenţă a guvernului?

Ion Cristofor: Desigur, actuala pandemie m-a ţintuit şi pe mine în casă. Starea de urgenţă m-a surprins în vizită la poeta Maria Pal. Stăm împreună acasă, cum bănuiesc că fac toţii seniorii, şi încercăm să ne facem viaţa cât mai plăcută. Din fericire, Maria are o frumoasă colecţie de flori (narcise, brânduşe, orhidee etc.), pe care le îngrijim şi cu care dialogăm ca şi când ar fi vorba de fiinţe vii. Constatăm că şi florile se îmbolnăvesc, nu numai oamenii. În doi, izolarea e desigur mult mai uşoară. Dar sentimentul de izolare forţată nu e deloc plăcut. Disciplinaţi, ne restrângem la o singură ieşire pe săptămâna, între orele 11-13, conform indicaţiilor preţioase ale Ordonanţei, la o alimentara din imediata apropiere a locuinţei pentru a cumpăra alimentele strict necesare. Suntem prevăzuţi cu mască şi mănuşi de plastic. Cum în apropierea locuinţei în care suntem izolaţi e un spaţiu verde destul de mare, nu ezităm să culegem, în trecere, urzici şi păpădii. E un mod nu atât de a face economii la pensiile noastre, ci de a simţi pe viu că afară din casă a venit primăvara, cu toate miracolele naturii.

D.Ş: În plină pandemie, care sunt lecturile omului Ion Cristofor?

Ion Cristofor: În ce priveşte lecturile, desigur că ele sunt un mod excelent de a evada din starea de izolare în care suntem obligaţi să trăim. Deşi sunt un admirator al lui Gabriel Garcia Marquez, nu simt nevoia să citesc Dragostea în vremea holerei. Nici Ciuma lui Camus nu-mi lipseşte. Prefer să recitesc o carte cu care m-am întâlnit în tinereţe. E vorba de lucrarea argentinianului Martinez Estrada, Radiografia pampei, apărută la noi în 1976, o carte extrem de actuală. Unele din frazele lui Manuel Estrada îmi par veritabile comentarii la starea politică şi socială pe care tocmai o traversăm. Iată doar un citat: “Aceşti eroi lipsiţi de măreţie şi de caracter pe care-i vedem astăzi luând parte la viaţa publică, ale căror acte par neînsemnate, tipicare, încâlcite, şi denotând o vădită prostie, vor fi oare eroii nepoţilor nostri, aşa cum, pentru noi, strămoşii apar plini de pasiune, de cruzime şi având scăpărări de geniu?” Un alt autor pe care-l parcurg, cu mare admiraţie, e un poet din Nicaragua, Ernesto Cardenal, preot, om politic, o conştiinţă ce vituperează energic la adresa capitalismului, cel ce distruge, prin feroce lăcomie, ordinea naturală. Din câte vezi, în aceste vremuri cumplite lectura e o excelentă modalitate de a călători în alte regiuni ale lumii, de a descoperi noi orizonturi culturale, de a rupe lanţurile monotoniei şi izolării în care trăim.

D.Ş: La ce lucrează poetul şi criticul Ion Cristofor în această perioadă?

Ion Cristofor: Am avut o primă etapă în care nu am putut să lucrez nimic. Demoralizat de ce se întâmplă în Cetate, mă întrebam adeseori ce sens mai are să scrii când omenirea traversează o asemenea apocalipsă, când ştirile despre morţi năvălesc din toate părţile. Din fericire, în aceste zile, demonii scrisului au revenit. Am reluat lucrul la o nouă carte de poezii. Am tot căutat un titlu potrivit pentru ea. Ezit între mai multe variante. Deocamdată nu m-am decis pentru niciuna, dar am suficient timp la dispoziţie. Poate între timp se milostiveşte bunul Dumnezeu şi pandemia pleacă de la noi. În paralel, lucrez la un volum de critică literară intitulat Bucuria lecturii. Aici nu am nicio ezitare în privinţa titlului. Am găsit şi ideea pentru copertă. Şi mai important: în aceste „vremuri sărace” am găsit generosul sponsor care mă va susţine pentru editarea celor două cărţi. Cum s-ar spune, am suficientă pâine pe masa de scris.

D.Ş: Cât de mult vă afectează starea actuală prin prisma incapacităţii de a participa (cum vă era obiceiul) la diverse activităţi culturale (lansări de carte, spectacole, întâlniri cu colegii de la Uniunea Scriitorilor, cu editorii)?

Ion Cristofor: Sigur, aceste contacte cu prietenii şi colegii mei îmi lipsesc. Necesitatea de a păstra „distanţa socială”, cum ne recomandă guvernul, trebuie, indiscutabil, păstrată! Trebuia ca între 19-20 aprilie a.c. să fim prezenţi la un prestigios festival de poezie de la Cesena, în Italia, festival organizat de Serena Piccoli şi Giorgia Monti, două extraordinare poete, cunoscute la noi mai ales din revista Tribuna. Desigur, ne pare rău că acest festival nu va mai avea loc. Urmărim cu sufletul la gură veştile negre care ne vin din Italia. Ne rugăm la Dumnezeu pentru sănătatea celor două poete, a întregului popor italian.

D.Ş: Arta şi cultura au de suferit în această perioadă. Mă gândesc, reiau o idee mai sus exprimată, şi la faptul că multe manifestări de profil au fost fie suspendate, fie anulate.

Ion Cristofor: Cu regret, Filiala Uniunii Scriitorilor din Cluj a trebuit să renunţe la câteva din manifestările sale tradiţionale din această perioadă: “Reuniunea Doamnelor”, „Festivalul Lucian Blaga” şi altele. După cum ne asigură preşedinta noastră, criticul Irina Petraş, vom recupera aceste pierderi prin ceea ce vom citi sau vom scrie în perioada de recluziune, cât şi prin lectura cărţilor colegilor noştri. În ce mă priveşte, această gravă situaţie a pandemiei m-a incitat să încep un nou proiect, axat în principal pe lectura scriitorilor de limbă română care trăiesc în Diaspora. Acea diasporă pe nedrept hulită de mulţi în aceste tragice zile. Or, această comunitate nu e formată doar din cerşetori şi prostituate care vin să aducă viruşi în ţară. În Spania, de pildă, găsim mulţi oameni de valoare, printre aceştia şi câţiva scriitori care au rămas fideli culturii în care s-au format. Sunt convins de faptul că patria noastră e peste tot acolo unde trăiesc scriitori români. În ciuda distanţelor care ne separă, ne întâlnim cu ei în pasiunea de a scrie şi de a visa în limba română. Citesc şi uneori comentez cărţile pe care mi le trimit poeţii români din Spania. Recent am primit o splendidă carte de la Madrid, Biblioteca din Parla (Editura Junimea, 2020) a poetului-preot Eugen Barz. Am scris o prefaţă pentru o carte a poetei Nuţa Crăciun (rezidentă în Logroño), am dedicat o cronică unui splendid volum al lui Sabin Mureşan, poet care trăieşte cu familia la Madrid, unde are o firmă proprie. În ciuda distanţei geografice care ne separă de aceşti fraţi ai noştri, am sentimentul de a-i simţi apropiaţi prin cărţile lor. Aceşti scriitori admirabili nu s-au îndepărtat de limba şi cultura română. În aceste vremuri cumplite, simt mai acut decât oricând sentimentul atât de frumos exprimat de Nichita Stănescu, acela că “patria noastră e limba română”. Nicio ordonanţă nu ne poate împiedica să-i citim şi să-i îmbrăţişăm pe aceşti confraţi ai noştri, pe care un tragic destin (şi guvernele de după 1990) i-au alungat atât de departe.

Demostene ŞOFRON

Ion Cristofor vă este cunoscut, foarte cunoscut. Îi cunoaşteţi scrisul, activitate desfăşurată pe mai multe paliere, poezie, critică, eseistică, istorie literară, prezenţe aşteptate în revistele de profil. De asemenea, pe Ion Cristofor îl cunoaşteţi din cărţile publicate. Şi nu în ultimul rând, din prezenţele la fel de active în peisajul cultural local şi nu numai, mă refer la lansări de carte, vernisarea expoziţiilor, conferinţe şi mese rotunde. Este profilul intelectualului rasat, în luptă cu timpul, în luptă cu el însuşi pentru acumulări spirituale multe şi mai ales, însemnate.