SATUL ŞI ŢĂRANUL ÎN PICTURA ROMÂNEASCĂ

Expoziţia poate fi considerată, şi aşa şi este, evenimentul expoziţional al toamnei la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, fiind realizată la iniţiativa unor prestigioşi colecţionari de artă, care şi-au dorit să aducă în atenţia publicului o extrem de interesantă selecţie de lucrări pe care publicul larg nu are decât arareori posibilitatea să le admire. Cele mai multe dintre acestea pot fi văzute doar în spaţii private, în casele acestor frumoşi şi pătimaşi culegători de valori artistice.

Aşadar, SATUL şi ŢĂRANUL. Expoziţia prezintă lucrări ale unor artişti de valoare, a căror creaţie acoperă, practic, două secole de artă românească (XX şi XXI). Călătoria prin satul românesc de ieri (mai ales) şi de azi aduce în faţa privitorului portrete, peisaje rurale, naturi statice, interioare de gospodării ţărăneşti, cu „recuzita” lor specifică, scene de familie şi ocupaţii tradiţionale, satul sub anotimpuri, elemente de costum popular românesc, ceramică şi încă multe altele. Executate în tehnici variate (ulei, pastel, acuarelă, acrilic, grafică), pot fi admirate lucrări semnate de: Nicolae VERMONT, prieten şi coleg al lui Ştefan Luchian, unul dintre iniţiatorii Expoziţiunii Artiştilor Independenţi. A studiat la Bucureşti şi München, fiind prezent în 1900 la Expoziţia Universală de la Paris, manifestându-se de la neoclasicism la impresionism şi fauvism; Jean NEYLES, născut şi şcolit în Franţa, stabilit de tânăr la Bucureşti, integrat, tematic şi estetic, artei româneşti interbelice; Gore MIRCESCU, buzoian de origine, cu studii la Bucureşti, Barbizon şi Paris. Expune compoziţii de ţărani, foarte îndepărtate de genul bucolic post-grigorescian, cu un marcaj realist ambiţios; Nicu ENEA a studiat la Bucureşti, participând la Tinerimea Artistică, Salonul Oficial şi Salonul Moldovei, culminând în străinătate cu expoziţii la Belgrad, Zagreb şi Expoziţia internaţională de la Paris. Pictura sa este una realistă, cu efecte documentare, surprinzând o localitate, un peisaj sau un gest al ţăranului aflat la muncă sau în sărbătoare; Sever BURADA, craiovean prin naştere, a fost prezent la Salonul oficial de la Paris şi la Salonul de la Versailles. A pictat flori, nuduri, peisaje şi interioare decorative; Alexandru SATMARY, cu studii la Bucureşti şi München, are ca teme preferate peisajele, naturile statice şi florile; Honoriu CRETZULESCU, realist în spiritul liric de la Iaşi, a realizat peisaje, portrete şi naturi statice; Magdalena RĂDULESCU – o viguroasă şi originală personalitate, cu studii la München şi Paris, expunând în mari galerii din Veneţia, Paris, Cluj, Bucureşti, Nisa, Lyon, Marsilia, Londra, Monaco, Roma şi Milano. Ca inspiraţie, ea aparţine artei româneşti şi tradiţiilor folclorului, încadrându-se prin tehnică între valorile recunoscute ale picturii contemporane; Nicolae BRANA, fiu de plugar din Sibiu, a studiat la Cluj şi Paris, fiind un reprezentant autentic al specificului românesc, cu accente pe nuanţa ardelenească; Traian BILŢIU-DĂNCUŞ, maramureşean din Ieud, a studiat la Bucureşti, călătorind pentru a-şi perfecţiona arta în Spania, Franţa, Italia şi Tunisia. Pictura sa are un accentuat specific maramureşean, cu teme locale, inspirate parcă din cromatica ţesăturilor maramureşene; Letiţia MUNTEAN este reprezentanta tipică a femeii-pictor din Transilvania. Numele său este legat de Şcoala de la Baia Mare şi de regretatul Tasso Marchini; Petre ABRUDAN, sălăjean la origini, a practicat profesiile de electrician şi strungar. În 1926 studiază la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj. A avut numeroase expoziţii personale şi participări la expoziţii colective; Theodor HARŞIA – pictor emblematic pentru Transilvania, cu studii la Institutul „Ion Andreescu” din Cluj, unde a ajuns şi profesor. Cultivat ca artist, operele sale se află în aproape toate colecţiile serioase din Transilvania; Mariana BOJAN şi Vasile GHEORGHIŢĂ constituie o familie de pictori care reprezintă valul artistic al anilor 70-80. Ei sunt prezenţe nelipsite în multe galerii de artă, muzee şi colecţii private. Prin muncă, modestie şi tenacitate, încoronate de un imens talent, s-au impus irevocabil în arta românească; Emil CORNEA a studiat la Budapesta, Bucureşti şi Paris. La întoarcerea în ţară a fost numit profesor de desen la Cluj. A participat la numeroase saloane de pictură din 1921 până în 1960, majoritatea la Baia-Mare şi la Cluj. Remarcabile peisajele sale realiste şi postimpresioniste; Gheorghe ILEA, originar din Bucea, judeţul Cluj, a studiat pictura la Facultatea de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, fiind un reprezentant remarcabil al artei contemporane româneşti. Numele lui Alexandru POPP este legat de învăţământul artistic din Transilvania şi Banat, fiind profesor la Şcoala de Belle-Arte din Cluj (1925-1933) şi la cea din Timişoara (1933-1938). Student al lui Karoly Lotz la Budapesta şi al lui Lenbach la München, opera lui Alexandru Popp are influenţe romantice, fiind în acelaşi timp marcată de un spirit monumental, prin multiplele proiecte murale la care a contribuit, între care Parlamenul şi Teatrul din Praga. Contactul cu Colonia de la Baia-Mare, în calitate de profesor, în perioada 1921-1927, a însemnat pentru opera sa, dar şi pentru cea a studenţilor săi, deschiderea către o manieră de lucru în plein-air şi spre o transformare a cromaticii. Mai sunt expuse lucrări de: Alexandru HENŢIA, Grigore NEGOŞANU, Coriolan MUNTEANU, Nicu PAPP, Haneş BRUTUS, Paul SIMA, Gheorghe APOSTU, Catul BOGDAN, Traian GOGA, Anton LAZĂR, Ion DUMITRU, Călin POJAR, Vasile POP, Aurel DAN.

La cererea publicului, expoziţia va mai putea fi vizitată şi după data de 20 noiembrie (anunţată iniţial), prelungirea justificând interesul faţă de o lume adesea uitată, pradă „efectelor globalizării”, dar care mai păstrează, pe alocuri, valori spirituale, morale şi culturale demne a fi cunoscute şi revalorizate. Sau, cum idilic spune Blaga (în discursul de recepţie în Academia Română), „satul, situat în inima unei lumi, îşi e oarecum sie-şi suficient. El n-are nevoie decât de pământul şi de sufletul său şi de un pic de ajutor de sus, pentru a-şi suporta cu răbdare destinul”. Şi din această suficienţă a ajuns satul românesc acolo unde a ajuns… Satul adevărat se mai regăseşte doar în tablouri, din păcate.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro