REUŞIT DIALOG ARTISTIC ÎNTRE ŞCOALA POPULARĂ DE ARTE CLUJ ŞI ŞCOALA DE ARTE ORADEA

Seara zilei de vineri, 18 martie 2016, a însemnat şi prima prezenţă, la Oradea, a Şcolii Populare de Arte „Tudor Jarda” Cluj-Napoca, cu prilejul unui excelent spectacol realizat în parteneriat cu Şcoala de Arte „Francisc Hubic” din localitate. Evenimentul vine ca un răspuns la spectacolul şi expoziţia din 4 februarie, de la Cluj-Napoca, din ciclul „Seara Artelor”, la care orădenii au participat alături de instituţiile similare din Botoşani, Bocşa, Reşiţa, Alba-Iulia, Piatra Neamţ, Galaţi, Tîrgu Mureş şi Timişoara. Spectacolul – prezentat cu talent şi inspiraţie de Antonela Ferche Buţiu şi Vlad Tătaru – a fost receptat cu multă căldură de spectatorii prezenţi în Sala Filarmonicii de Stat Oradea, care i-au răsplătit pe cursanţi şi pe experţii lor cu aplauze prelungite.

Spectacolul a fost anunţat – la propriu – cu surle şi trîmbiţe, de către gazde, prin cursanţii Secţiei de Instrumente de suflat din alamă, coordonată de profesorul Dee Robert, dînd astfel semnalul de debut al recitalului clujenilor. Aceştia şi-au început evoluţia prin două momente de muzică clasică: piese interpretate la pian de Mihai Zăvoian şi Olimpia Damşa, cursanţi ai clasei de pian coordonate de expert Olga Bordas, şi un minirecital al orchestrei de cameră „Camerata” a Şcolii de Arte Cluj, coordonată de expert Mihai Nan, în componenţa căreia îi avem pe Mihai Nan, Bianca Hodrea, Emanuil Toma, Liviu Pucani, Marina Simionescu, Emilian Bojan, Dorin Simionescu, Timofei Muntean, Iancu Pop şi Olga Bordas. A urmat recitalul clasei de muzică uşoară, coordonată de experţii Petrovici Tünde şi Marina Simionescu, care a electrizat sala prin forţa interpretativă şi talentul cursanţilor Fazekas Kriszta, Mihai Ursu, Carmen Azoiţei, Horaţiu Haiduc, Lavinia Adam, acompaniaţi de formaţia „Recovered” condusă de instructor Rareş Suciu. În continuare, clujenii au oferit un potpuriu de cîntece populare din Transilvania, la fel de aplaudat ca şi cel al colegilor care au evoluat anterior, aparţinînd cursanţilor clasei de canto muzică populară a şcolii clujene, Andrei Bonţe, Ionuţ Suciu, Mihaela Toşa, Ioana Mătieş, Andreea Dulău, Mădălina Maier, Codruţa Tomuş, Denisa Pop, Ovidiu Fărcaş, Nicuşor Butilcă, Răzvan Colcer, Dana Secheli şi Denisa Maria Perde, avîndu-i ca şi coordonatori pe experţii Ana Strîmturean, Claudiu Ciotleuş, Marina Simionescu şi Dorin Simionescu. Recitalul tinerilor interpreţi de muzică populară a fost acompaniat de Taraful „Vatră de Dor” al Şcolii Populare de Arte Cluj condus de Iancu Pop, în componenţa căruia îi menţionăm pe Cătălin Banc, Dorin Simionescu, Mihai Moroşan, Alexandru Hatfaludi, Vasile Chiorean şi Petrică Pleşca.

Spectacolul Şcolii de Arte “Francisc Hubic” a fost şi el la înălţime, cu mai multe momente de muzică clasică susţinute de elevii Robert Sim, Filip Butuc, Patricia Gavrilaş, Sebastian Balaj, Sarkozi Tibor, Mesaros Levente, încheiate prin interpretarea la pian, la patru mîini, a unui „Dans maghiar” de către profesorii Alina Orban şi Bogdan Bodiş Adam. Aplaudaţi la scenă deschisă au fost, în cadrul acestui moment, mai ales soliştii Sebastian Balaj şi Meszaros Levente, din clasa managerului Şcolii de Arte din Oradea, prof. Marian Boboia, la rîndul său un bariton de renume. Au urmat reuşite minirecitaluri de muzică uşoară, din repertoriul românesc şi străin, ale cursanţilor Sergiu Sabău, Narcisa Badea, Edina Bodor, Bogdan Caraman, de la clasa profesorilor Lăcrimioara Deac, Kasa Tamas şi Ari Nagy Alexandru, acompaniaţi de ART Band, orchestra de muzică uşoară a instituţiei orădene. Momentul oferit apoi de către cursanţii clasei de canto muzică populară a şcolii, acompaniaţi de Orchestra „Rapsodia Bihoreană” – dirijor prof. Liviu Buţiu – a fost, de asemenea, unul de referinţă: au încîntat publicul cu renumite piese din folclorul zonei: grupul vocal „Lioara”, Denisa Mihele, Flavia Sferle, Teodora Şandru, Roxana Bernide, Andrada Tulvan, Andrei Dem, Dodu Mădălin, Florin Bron’. Finalul spectacolului a fost cu totul ieşit din comun, culminînd cu interpretarea originală a piesei „Bătuta Moldovenească” de către prof. Lăcrimioara Deac şi Antonela Ferche Buţiu, acompaniate de orchestrele reunite – de muzică uşoară şi populară – ale Şcolii de Arte „Francisc Hubic” Oradea. Astfel, „Bătuta de la Moldova” a început cu motivul muzical al piesei “Thunderstrock”, din repertoriul formaţiei de muzică rock „A.C.D.C.”, după care s-a „mulat” pe folclorul românesc, luînd forma unei bătute moldoveneşti autentice. Piesa a extaziat, pur şi simplu, sala prin ritmul infernal şi interpretarea de excepţie a celor două soliste, acompaniate de cele două formaţii.

În cuvîntul său de după spectacol, oferind o plachetă oaspeţilor clujeni, managerul gazdelor, prof. Marian Boboia a mărturisit următoarele: „Cred că nu regretaţi că n-aţi ajuns la emisiunea „Românii au talent” pentru că tot ce-a fost azi aici, în sala Filarmonicii de Stat Oradea, a fost o infuzie de talente. Îi felicit, de asemnea, pe prietenii noştri de la Cluj, pe vechiul meu prieten Vasile Corpodean şi mi se pare benfică prezenţa lor aici, în primul rînd pentru cursanţi – şi totodată şi pentru spectatori”. La rîndul său, Vasile Corpodean, managerul instituţiei clujene, a replicat: “Am început en-fanfare şi-am terminat en-fanfare. E un eveniment epocal, pentru că în cei 90 de ani ai Şcolii de Arte din Oradea şi în cei 60 ai şcolii noastre ne-am întîlnit pentru prima dată aici, la Oradea, într-un spectacol”. Apoi, a relatat, pe un ton anecdotic faptul că, aflat în lojă, împreună cu dl. manager Boboia, acesta îl întreba despre locul de origine al diferiţilor cursanţi de la Cluj, care evoluau pe scenă, iar aproape toţi erau originari din alte oraşe ale ţării, numai din Cluj-Napoca, nu. Iar la nelămurirea acestuia, managerul clujean i-a răspuns: “Ăsta-i Clujul!”, sugerînd componenţa naţională a cursanţilor Şcolii de Arte “Tudor Jarda” şi, de asemenea, anvergura pe care a căpătat-o această instituţie. Totodată, Vasile Corpodean şi-a exprimat credinţa că activităţile comune ale celor două şcoli vor fi de-acum mult mai frecvente, acestea nefiind nevoite să aştepte să mai treacă alţi 60 de ani pînă la viitoarea lor reîntîlnire.