„Reîntîlniri”, ediţia a V-a. Gala absolvenţilor de muzică populară ai şcolii de Arte Cluj, din perioada 1964 – 2010

Cea de-a V-a ediţie a tradiţionalei gale „Reîntîlniri”, a absolvenţilor de muzică populară ai şcolii de Arte Cluj, a adunat în sala „şantier”, prin grija coordonatorului proiectului, expertul Ana Strîmturean, nume consacrate ale genului, precum: Ionuţ Fulea, Marinela Zegrean Istici, Mihai Mariş (saxofon), Alexandru Tămaş (acordeon), Raul Oltean şi Radu Lazăr. Aceştia au prezentat o suită de cîntece populare, interpretate vocal şi instrumental, cu un impact deosebit de puternic asupra publicului, alcătuit în special din tineri, semn că – după expresia lui Alexandru Tămaş, cel mai vîrstnic absolvent din spectacol – „folclorul nu piere”. Primul artist care a evoluat în gală a fost taragotistul Mihai Mariş, demn urmaş al marelui Dumitru Fărcaş, reprezentant al zonei Mărişel din Munţii Apuseni. Acesta – absolvent în anul 1983 al şcolii, la clasa regretatului Ion Fărcaş – a impresionat prin forţa şi talentul său interpretativ la taragot, stîrnind în dese rînduri, pe parcursul recitalului, ropote de aplauze. A urmat solistul vocal Radu Lazăr, absolvent în anul 2010 al clasei de canto muzică populară a expertului Ana Strîmturean. Acesta, absolvent a două facultăţi – cea de Teologie Ortodoxă şi FSEGA – deţine un palmares remarcabil, fiind cîştigător în 2008, printre altele, al Premiului I la Festivalul „Strugurele de Aur” de la Jidvei şi al trofeului „Pana de păun” – Bistriţa, 2009. Emoţionat, tînărul solist a mărturisit următoarele: „Sentimentul pe care-l am pe această scenă este cel cînd te întorci acasă, cel de familie. Aici, la şcoală, am devenit cu toţii o familie. Iar unul din lucrurile care dau cu adevărat sens lumii este dragostea – şi asta s-a creat între noi, elevii, cu dumnealor, profesorii, şi cu dumneavoastră, cei care ne ascultaţi”. Iar piesele cîntate cu glas molcom, profund şi totuşi bogat în nuanţe au demonstrat pe deplin vorbele solistului. În continuare, Raul Oltean – cel care a urcat pe scenă după Radu Lazăr – este şi el un absolvent al clasei expertului Ana Strîmturean, la rîndul ei o solistă consacrată de muzică populară, aceasta delectîndu-i pe cei prezenţi cu piese de pe Cîmpia Transilvaniei şi din zona sa natală, Gherla. A evoluat apoi acordeonistul Alexandru Tămaş, absolvent al şcolii în anul 1964; este posesorul unei biografii impresionante: între anii 1965 – 1966 a cîntat în orchestra Palatului Culturii, condusă de Luca Moldovan, iar după angajarea sa la Întreprinderea de Transport Local Cluj a preluat conducerea Orchestrei „Rapsodia Someşeană”, pe care o coordonează şi astăzi. Cu lacrimi în ochi, acesta a mărturisit publicului – referindu-se la progresele înregistrate de instituţie: „Cînd am absolvit şcoala de Arte în 1964, nici nu visam la ce am găsit astăzi aici. Îmi vine să plîng de emoţie. Am fost prin multe locuri din lumea aceasta şi ar trebui să n-am emoţii. Însă, se zice că dacă n-ai emoţii, n-ai nici bun simţ. Le doresc celor de aici să continue ceea ce au început. Eu voi putea pleca liniştit, cu gîndul că fiind pe asemenea mîini bune, folclorul nu piere”. A urmat apoi recitalul acordeonistului septuagenar, care prin tehnica lui interpretativă, perfecţionată în decenii de cîntat, a uimit şi încîntat şi de această dată publicul spectator. În continuare, cunoscuta solistă Marinela Zegrean Istici – absolventă în anul 1987 a şcolii, la clasa Virgil Medan – a prezentat, cu un impact deosebit la public, mai multe piese lansate în prodigioasa-i carieră, la rîndul lor preluate mereu de noii aspiranţi la calitatea de solist sau de mai tinerii săi cursanţi de la secţia externă Gherla a şcolii de Arte din Cluj, piese precum: „Am un drăguţ cît un ied”, „Cărăruie printre pruni” etc… Cu modestie, aceasta mărturiseşte că-i place să se exprime mai mult pin muzică, nu prin citarea premiilor, dar noi menţionăm, totu?i, cîteva: Premiul III la Festivalul „Maria Tănase”, Marele Premiu al Festivalului „Alină-te dor, alină” de la Cicîrlău, judeţul Maramureş, şi trofeul Topului topurilor tinerilor interpreţi de muzică populară al Societăţii Române de Radio – Bucureşti 1994. La finalul galei absolvenţilor – recitalul invitatului de onoare al Galei, Ionuţ Fulea, reprezentant de marcă al zonei folclorice Alba, care a făcut între anii 1992 – 1993 un curs de canto clasic în cadrul şcolii de Arte Cluj – la clasa regretatului Vasile Boldor. Au răsunat magnific, în Sala „şantier”, piese lansate de îndrăgitul interpret, precum: „Cîntecul de cătănie”, „Toată lumea are-un dor” şi alte cîteva, care au emoţionat pînă la lacrimi sala. La reuşita microrecitalului său folcloric au avut o contribuţie deosebită Traian Covrig (vioară) şi Nelu Gabor (taragot), o parte din taraful „Codru de România”, al renumitului interpret. Desigur, la aceeaşi înălţime s-a ridicat pe tot parcursul spectacolului şi Taraful „Vatră de Dor” al şcolii Populare de Arte “Tudor Jarda”, condus de expert Iancu Pop. Apoi – după o fotografie de grup făcută cu o întreagă clasă de elevi entuziasmaţi, care au urcat pe scenă – Ionu? Fulea a mărturisit: „Să vă împărtăşesc cîteva din gîndurile mele. Albert Einstein spunea: „nu căuta să ai succes, caută să ai valoare”. E foarte important ca toţi cei care pleacă de pe băncile acestei şcoli să nu plece cu gîndul că venind de aici ai cîştigat automat şi notorietate. Trebuie să-ţi dai seama că ai valoare doar dacă publicul te apreciază. Dragi tineri, e foarte important ceea ce faceţi în aceste şcoli, dar la fel de important e ceea ce faceţi după ce plecaţi din această şcoală şi, mai ales, ce faceţi de unii singuri”. La final, realizatorul de facto al spectacolului, expertul Ana Strîmturean, a declarat, ascunzându-şi cu dificultate emoţiile: „Nu pot decît să mă bucur că am reuşit să ne reîntîlnim cu aceşti foşti cursanţi ai noştri, care între timp au devenit artişti adevăraţi – şi cu dumneavoastră, actualii cursanţi – precum şi cu această minunată orchestră, care s-a descurcat excelent”. La finalul-finalurilor, directorul adjunct al şcolii de Arte, Marius Moldovan, a oferit diplome de participare celor care au evoluat pe scenă, ca semn de gratitudine pentru eforturile depuse de aceştia de bunăvoie, fără a pretinde vreo remuneraţie, în realizarea acestui minunat spectacol.