Radio Cluj 61 (1954-2015)

Există cîţiva ziarişti al căror nume este sinonim cu Radio Cluj, care şi-au dedicat zeci de ani de viaţă acestei instituţii, iar trecerea vremii nu le astîmpără entuziasmul, activităţile ziaristice, bunele intenţii creatoare. Printre aceştia se află şi Cornel Udrea, aflat, iată, la a patra monografie despre Radio Cluj, în calitate de coordonator. Lansarea acesteia va avea loc luni, 23 martie, ora 17, la Galeria CASA ARTELOR a Fundaţiei Culturale CARPATICA, păstorite generos de arh. Ionel Vitoc. L-am provocat pe Cornel Udrea la cîteva gînduri scrise despre ce înseamnă ziaristul de radio, care, să recunoaştem, este mult mai puţin cunoscut decît cel de televiziune ori din presa scrisă, pentru că identitatea sa este sinonimă cu a microfonului, iar vocea îl reprezintă, acestea neînsemnînd, însă, că omul de radio nu are chip, nu are suflet sau sentimente. Michaela Bocu
***
Generaţia celor care au construit Radio Cluj, cel mai important studio regional de radio din România, nu acceptă scufundarea, apăsarea în uitare, chiar şi prin faptul că se reîntîlneşte an de an ca să tacă în gura mare despre ale vieţii. Cum arată acest ziarist astăzi? Ca ieri şi alaltăieri: locuitor la bloc, eventual cu o maşină, dar nu una de fiţe, nu-şi petrece vacanţele prin insule plămădite de Dumnezeu într-un moment de veselie, în cele mai fericite cazuri face o Turcie sau o Grecie, nu are pămînturi, poate ceva moştenit, la care-i vezi capătul dacă te ridici pe vîrfuri, nu face investiţii, fiindcă nu are de unde. Se teme de îmbolnăviri, fiindcă ştie deja ce înseamnă asta, are norocul (?) să-i trăiască un părinte străvechi şi inert, la orizontala aşternutului asudat, sau ţine o altă rudă în întreţinere, şi nepoţii ce-i mai luminează anotimpurile şi viitorul absolut teoretic, dar nu pune puşca jos, nu dezertează. N-are de ce să tresară, chiar dacă-i bat la uşă nişte mascaţi, participanţi la un bal mascat uriaş, urît şi viclean mediatizat, habar nu are de afaceri, nu le are şi nu le-a avut pe astea, şi rămîne cu sufletul limpede şi recunoaşte că a văzut euroi în teanc doar în filme. Se bucură de fiecare bănuţ, mai munceşte şi acum, o face bine şi folositor, este la fel de „bogat” ca şi anul trecut şi-n ceilalţi ani, poate chiar mai puţin, fiindcă s-au scumpit multe, şi deschide de multe ori uşile pe la farmacii.

Îşi respectă însă amintirile, prietenia o păstrează în banca inimii, ca o lacrimă, pentru dispăruţii cu care şi-a îngrijit grădina tinereţii. Şi încă ceva care spune multe şi clare: rareori un ziarist de radio şi nu numai de radio, trece de 80 de ani! Mă puteţi contrazice? M-aş bucura!
Cornel Udrea