Publicaţii clujene: TRIBUNA nr. 381/16-31 iulie 2018

„Anton Dumitriu – omul, opera şi un Jurnal de idei edificator” este titlul editorialului semnat de Mircea Arman. Editorial, este puţin spus, mai repede e vorba de un mic studiu, o introducere în viaţa şi opera marelui român Anton Dumitriu, matematician, filosof, logician, cunoscut, înainte vreme, mai mult în străinătate decât în România. Merită, şi pe firul scurt, o rememorare a datelor importante care i-au marcat viaţa (n. 1905 la Brăila, m. 1992 la Bucureşti): După absolvirea liceului urmează cursurile Facultăţii de Ştiinţe şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie ale Universităţii din Bucureşti. În 1929 obţine licenţa în matematică, în 1930, licenţa în filosofie. Este profesor la şcoli din Brăila, apoi la licee din Bucureşti iar din 1934 şi asistent la Catedra de geometrie descriptivă a Şcolii Politehnice din Bucureşti. Între timp, publică lucrarea „Valoarea metafizică a raţiunii”. În 1938 susţine la prof. P.P. Negulescu şi prof. Constantin Rădulescu-Motru teza de doctorat, „Bazele filosofice ale ştiinţei”. În 1943 apar volumele „Orient şi Occident” şi „Logica polivalentă”, iar în 1944, „Paradoxele logicii”. În 1948 publică volumul „Logica nouă”, pentru care primeşte premiul Gheorghe Asachi al Academiei Române, dar în decembrie a aceluiaşi an este dat afară din Universitatea Bucureşti, i se intentează un proces şi este condamnat la 12 ani de închisoare cu executare pentru vina… de a fi om. Eliberat din închisoare în 1954, trăieşte din expediente până în 1964, când este numit cercetător ştiinţific la Centrul de logică al Academiei Române. În 1969 este numit prof. onorific la Institutul de Ştiinţe Umane din Urbino (Italia), iar în 1972 la Facultatea liberă de filosofie comparată din Paris. Invitat în 1975, la Paris, pentru o serie de conferinţe la Sorbonne, autorităţile române îi refuză ieşirea din ţară. Între 1966-1990 publică 11 cărţi de logică şi filosofie. „Istoria logicii”, cartea sa de căpătâi, un volum masiv, a apărut în 1969. A publicat numeroase lucrări ştiinţifice, a participat cu lucrări scrise la congrese internaţionale de logică şi filosofie. În 1969 a fost ales membru al Academiei Mediteraneene din Malta, în 1970, membru al Centrului superior de logică şi ştiinţe comparate din Bologna, în 1980, membru corespondent al Societăţii de filosofie din Toulouse. În 1990 refuză să devină membru al Academiei Române. Mircea Arman notează că la Editura Tribuna a apărut volumul „Jurnalul de idei”, după manuscrise inedite, care „constituie o adevărată oglindă a modului în care se naşte opera metafizică a marelui filosof care a fost Anton Dumitriu”. O viaţă demnă, monumentală, după cum îi este şi opera. Nu ştiu dacă lui Anton Dumitriu i s-a ridicat un monument în ţară, dar cred că nu e târziu.

Cărţi semnalate: Irina Lazăr scrie despre volumul de poezii al Angelei Baciu, „Hotel Camberi” (Ed. Tracus Arte, Buc., 2017); Adrian Ţion despre cartea lui Mircea Pora, „Noua aristocraţie” (Ed. Eikon, Buc., 2018) – editoriale publicate de autor în ziarul „Banatul azi”, în spirit ludic şi sarcastic despre „aristocraţia de tip nou”; Geo Vasile despre romanul „Blestemul tâlharului mustăcios” de Irina Teodorescu (Ed. Polirom, Iaşi, 2016); Ştefan Manasia recenzează microromanul „Amuleta” de Roberto Bolaño (Ed. Univers, Buc., 2016 – traducere de Dan Munteanu Colán); Constantin Cubleşan scrie despre poezia Minervei Chira, autoarea a 16 volume de versuri, de la „Manual de târâre” (1992), la „Corabia nu poartă pe nimeni” (2017). Criticul din Blaj, Ion Buzaşi, ne aminteşte că aniversăm 200 de ani de la naşterea lui Vasile Alecsandri. În eseul „Ce formează educaţia”, de Andrei Marga, e posibil să aflăm răspunsuri la întrebări precum: ce are educaţia de creat? la ce ne putem aştepta de la educaţia existentă? crează educaţia inşi disciplinaţi, care respectă valorile angajate de societate? Etc.

Excelentă cronica dramatică semnată de Eugen Cojocaru la excelenta piesă „Angajare de clovn” de Matei Vişniec, montată la naţionalul clujean. Tot la Teatrul Naţional din Cluj, Andrei Măjeni a conceput un scenariu şi montat după piesa „Meşterul Manole” de Lucian Blaga. Cronicarul Alexandru Jurcan notează că în acest spectacol toţi actorii fac roluri de excepţie.

Virgil RAŢIU