Publicații clujene: revista STEAUA nr. 8

Reflexiv românesc

În seama anului aniversar „STEAUA – 70”, Gelu Hossu continuă trecerea în revistă a sumarului publicației de-a lungul anilor, număr de număr, sub titlul „Revista STEAUA între politică literară și literatură politică (III)”, anii 1968-1970. În memoria revistei se înscrie și centenarul I.D. Sîrbu (1919-1989), eseist, dramaturg, romancier. I.D. Sîrbu a fost deținut politic între anii 1956 și 1964, persecutat constant și marginalizat după eliberarea din închisoare. Cunoscut ca ucenic al lui Lucian Blaga și ca membru al Cercului literar de la Sibiu, el a fost relansat postum, în postcomunism, cu manuscrisul de sertar «Adio, Europa!», roman în două volume, o revelație și o capodoperă în registrul antiutopic. Romanul a fost redactat în ultimii ani de viață ai autorului care a pierit în 1989 (cartea a apărut între 1992 și 1993, și a făcut senzație pe piața literară din România). Despre I.D. Sîrbu – referindu-se la o particularitate a limbii române, remarcată de autor ca particularitate semnificativă – scrie Ovidiu Pecican, pornind de la afirmațiile: „Noi am fi singurul popor din această parte a lumii care… am format și reflexivul unor verbe prin excelență active ca mod: de pildă, «a râde», «a gândi», «a plânge» se folosesc, în popor, de forma «mă râd», «mă gândesc», «mă plâng». «Mă plâng», la acest nivel logic, este egal cu «mă râd»! Reflexivele acestea de bumerang, fără îndoială, trebuie să ne dea de gândit”. Translarea de la un mod la altul s-a petrecut, după I.D. Sîrbu, „din cauza singurătății istorice (sau din motive, tot istorice, de neputință a criticii de jos în sus), de-a lungul unor întunecate și triste secole…”. Despre singurătatea istorică, solitudinea și acțiunea care au dus la ea, comentează detaliat Ovidiu Pecican în eseul „Reflexiv românesc”, dedicat celui aniversat.

Adrian Matus, răscolind dosarele Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității, scrie despre scrisorile unei generații de tineri (anii 1965 și de după), care se adresau postului de Radio Europa Liberă. În vremea aceea, Securitatea nu a ezitat să pună sub acuzație persoane care au fost depistate, în urma unor analize grafologice, și pedepsite pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste.

Universitatea din Cluj aniversează 100 de ani de studii engleze ca urmare a înființării acum un secol a primei catedre de predare a limbii și culturii engleze. Grupajul care ilustrează angajarea într-o astfel de competiție este semnat de: Sanda Berce, Virgil Stanciu, Rareș Moldovan, Carmen-Veronica Borbély, Adrian Papahagi, Alina Preda, Petronia Petrar.

Mircea Popa, la împlinirea a 80 de ani, e prezentat de Irina Petraș în calitățile lui de istoric literar, de pedantă formație ardelească, și de critic literar. Despre Iris Murdoch – se împlinesc 100 de ani de la naștere (n. Dublin, 15 iulie 2019), romancieră, eseistă, dar și filosof – scrie Cristina Popescu.

Critică literară, cronici literare, recenzii și eseu: Mircea Tomuș are în vedere volumul „Liviu Rebreanu: despre cele trei mari romane” (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2018); Ana-Maria Parasca scrie despre antologia lirică „O mie de ani cu fața la soare” de Nicolae Popa (Ed. Arc, Chișinău, 2019); cronica literară semnată de Ion Pop aduce în prim plan un nou volum de Nicolae Balotă, cu titlul „Abisul luminat” (Ed. Cartea Românească, București, 2018 – memorialistică din timpul încarcerării în anul 1948, pe motivul că deținea cărți de puțină vreme interzise); Victor Cubleșan scrie despre romanul „Ziua de naștere a lui Mihai Mihailovici” de Dumitru Crudu, o poveste cumplită în care se aglomerează momente dramatice ale istoriei Basarabiei și Rusiei (Uniunea Sovietică) – Ed. Humanitas, 2019; Ștefan Manasia, după lectura manuscrisului „Thanato Hotel” de Livia Ștefan, volum de poeme, scrie cronica la cartea cu același titlu; Horia Dulvac scrie despre o nouă carte de Mihai Mănuțiu, roman, „Fantome în Las Vegas” (Ed. Tracus Arte, București, 2018).

Revista dedică nouă pagini de amintiri, idei, fantasme Festivalului Woodstock, un festival de muzică intitulat „Trei zile de pace și muzică”, ținut pe terenul unui fermier în apropierea orașului Bethel, New York (stat), în perioada 15-18 august 1969, receptat astăzi, după o jumătate de secol, ca un fenomen muzical cu mari ecouri în lume. Semnează evocări ispititoare, într-o atmosferă de muzică „nebună”: Andrei Codrescu, Călin-Andrei Mihăilescu, Adrian Tătăran, Ruxandra Cesereanu, Radu Toderici. Ilustrația numărului și a copertei aparține lui Eugen Moritz.

Virgil RAȚIU