Publicații clujene: revista STEAUA nr. 1/2019

p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: „Liberation Serif”,serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: „Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: „FreeSans”; font-size: 12pt; }

STEAUA sărbătorește 70 de ani. Nu are de gând să iasă la pensie

Poetul Adrian Popescu, directorul revistei, după 70 de ani de la înființarea ei – socotind și perioada premergătoare a „Almanahului literar” – se întreabă firesc ce rezonanță mai are în rândul cititorilor și al scriitorilor publicația clujeană. (Dacă luăm în considerare și anul apariției, 1949, un an, ca precedenții, din unghiul de vedere politic și social, mai nenorocit cum nu se putea.) Oricum, pe internet se poate verifica numărul de accesări operate de cititori, nemulțumitor (ca și în cazul cărților) fiind faptul că difuzarea este departe de ceea ce ar trebui să fie. Identitatea revistei, structurată de A.E. Baconski, căreia în numai cinci-șase ani a reușit să îi dea un profil inconfundabil – continuat apoi de Aurel Rău – se înscrie pe linii directoare, nu altele decât poezia, proza, critica literară, însă reliefate și personalizate, dacă îmi este permis termenul, de unde, ulterior, „problemele” cu care se confrunta publicația fiindcă „nu prea răspundea cerințelor vremii”. Cumplite vremi, este adevărat. Astăzi încă trăiesc martori ai acelor ani de tâmpizare a culturii, autori care, atâția cât mai sunt, ar trebui să verse tot ce știu, în amânunt despre anii aceea, de la atmosferă, la directivele totalitare care se vânturau în „lumea literară”, pentru ca să rămână dovezi și acte ce nu trebuie să se piardă, ci să fie cunoscute, ca istorie recentă, de nerefuzat.

Maria Chiorean scrie în „Iluzia românismului, recalibrată” despre cartea lui Mircea Tomuș, „România ascunsă și eternă în trei imagini narative paralele” (Ed. Limes, Florești/Cluj, 2018), o privire asupra prozei lui Mihail Sadoveanu, „Baltagul”, „Nopțile de sânzâiene!, „Ochi de urs”. La STEAUA – 70, semnează Petru Poantă (cu un fragment din volumul „Clujul meu”, 2016), Valentin Tașcu (cu fragmente din „Dicționarul General al Literaturii Române”), Aurel Rău (dintr-un Jurnal anecdotic utopic) și e reluat un interviu cu Vasile Fanache (din volumul de interviuri „Clujul în ritm de vals imperial” de Radu Constantinescu, 2007).

Mircea Cărtărescu a fost prezent la Cluj-Napoca, la invitația Universității Babeș-Bolyai. I s-a conferit tilul de Doctor Honoris Causa. Laudatio a rostit Ioana Bican. La răspuns, Mircea Cărtărescu a ținut să precizeze că s-a „vorbit complex și pertinent despre bietele mele scrieri”. La un moment dat a adăugat: „Ioana Bican a făcut, în minunata ei laudatio liste cu cărțile mele, cu premiile pe care le-am primit, cu recunoașterile pe care le-am avut, dar nu asta este important pentru mine, acestea sunt «plinurile» care se văd imediat ale efortului meu literar. Pentru un artist însă contează mai ales golurile, pe care le știe numai el. Într-o casă construită numai din plinuri n-am putea intra și n-am putea locui. Golurile sunt perioadele în care nu poți scrie, în care ești deprimat, în care lumea ți se pare un infern, în care înnebunești fiindcă nu poți spune ce vrei să spui și ele contează mai mult decât «realitatea». Diferența dintre viața unui artist și opera sa este cea dintre melcul moale și bălos și minunea geometrică a cochiliei sale, pe care o construiește fără să știe cum și de ce, și care îi apără organele internne. Poate că acesta a fost rostul poeziei întotdeauna: o platoșă pentru fragilele noastre organe interne”.

În alte pagini, poetul Emil Brumaru (1938-2019) este redat cititorului prin câteva poeme. Ion Pop scrie o consistentă, disecantă și învolburată cronică la cartea „Un om care scrie. Jurnal 2011-2017” de Mircea Cărtărescu (Ed. Humanitas, 2018). Marius Koncan recenzează volumul „urmuz. 23 noiembrie 1923” de Mihai Mănuțiu (poezie, Ed. Tracus Arte, 2018). Victor Cubleșan scrie despre volumul „Grădina de sticlă” de Tatiana Țibuleac, „un roman bun”, „un roman frumos” (Ed. Cartier, Chișinău, 2018). Între mit și istorie, Ovidiu Pecican așează câteva cărți de Lucian Boia, pe care le analizează (toate apărute la Ed. Humanitas), neuitând să-l citeze pe autor: „Eu când fac istorie, fac istorie, nu fac patriotism!”. Ruxandra Cesereanu relatează despre semnificația zilelor de Decembrie, 1 Decembrie și 21 Decembrie, la Cluj. Cronici dramatice semnează Eugenia Sarvari, Adrian Țion, iar cronică muzicală, „Tânăra generație la Jazz Napocensis (I)”, Virgil Mihaiu.

Virgil RAȚIU