Publicații clujene: revista NEUMA nr. 3-4/2019

Să pariem pe cărțile noastre

Pentru că sumarul unei reviste nu are cum să încapă în spațiul acestei cronici și acestor note, pornesc comentariul de la sfârșitul cuprinsului. Adrian Costache abordează problema educației azi, analizând o intervenție a criticului Alex Ștefănescu cu ocazia Zilei Naționale a Culturii, articolul „Eminescu și noi”, adică, în ce formă școala distinge ce este folositor și practic pentru elevul de azi și pentru elevul de mîine. Evident, dezbaterea devine imediat tentantă și deschide o serie de „uși”. Concluzia dlui. Costache este obiectivă, pornind de la o exclamație retorică vehiculată des în spațiul public interesat de problemele educației: «E uimitor cât de multe lucruri inutile sunt învățate de elevi în școala de azi». «Formula e mai veche, a mai fost rostită și în alte epoci, iar reiterarea ei e plină de interes, dar și de primejdii în același timp. Este destul de clar pentru multă lume că e absurd ca eu să știu la capătul unui an de studiu la disciplina anatomie câteva sute de termeni, concepte specifice domeniului, meseriei de medic în cele din urmă (ceea ce se cam întâmplă în prezent) – sau la literatura română concepte precum „narator credibil” sau „heterodiegetic” sau termeni precum „iambic”, „trohaic”, „anapest” etc – dar nu e deloc absurd să știu/învâț câteva „narațiuni” despre organismul meu și despre funcționarea lui, uneori fascinantă, sau chiar despre rolul unui roman, pe care tocmai l-am citit, în relația mea cu lumea…» Prin urmare, după cum notează Adrian Costache, e sau nu este necesară o programă școlară formatoare și pregătitoare pentru viață? Cunoscând numai limba maternă, matematică și o limbă străină este suficient să poți profesa în oricare dintre domeniile de cunoaștere și explorare?

Priblema cunoașterii și bunei stăpâniri a unui domeniu de activitate o pun în cronicile lor Alexandru Jurcan, despre scriitoarea Marguerite Duras și fascinația cinematografului de care s-a lăsat cucerită autoarea franceză, despre teatrul scris de Flavius Lucăcel (volumul „Corporația”, care cuprinde trei piese, apărut la Ed. Paralela 45, Pitești, 2018), spectacolul „Corporația” care a fost pus în scenă la Naționalul clujean sub egida Mario Dance Atelier (premiera din 31 ianuarie 2019). De asemeni, Dinu Grigorescu scrie despre dramaturgia doamnei Olga Delia Mateescu, descriind spectacolul „Doamna Godot” care a marcat deschiderea noului an 2019 la Teatrul Dramaturgilor Români, București. La fel, Mihai Gligan despre piesa montată la Naționalul din Cluj-Napoca, „Meșterul Manole” de Lucian Blaga, un spectacol care fructifică inteligent sobrietatea poetică și onirică a scriiturii, în regia lui Andrei Măjeri și scenografia semnată de Mihai Păcurar.

Ce este lectura de carte, cartea ca scriere tipărită și despre ce și cum citim dă seamă Andrea H. Hedeș în editorialul revistei. În contra-editorial Horia Gârbea analizează cât de departe duce lectura, dacă cititorul este de bună credință și își asumă călătoria prin cărți ca ființă cugetătoare. Din interviul acordat revistei de Irina Petraș, președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, sub semnul aniversării a 70 de ani ai asociației scriitorilor, aflăm ceea ce ar trebui să se afirme pe toate lungimile de undă și pe suporturile de scriere, despre importanța scriitorului în societate: Fundamental oximoronic, scriitorul îmi pare orgolios până la umilință, nesigur și copilăros până la nerușinată sfidare, mincinos (ficțional?) senin obsedat de Adevăruri, mereu cu majusculă, strângător cu drepturile și risipitor cu datoriile, locuitor (genial, câteodată!) al limbii române tânjind recunoașteri neapărat străine… Ce-ar fi ca noi, scriitorii, să pariem exclusiv pe cărțile noastre, pe capacitatea lor de a ne aduce faimă, bunăstare, respect? Ele se cuvin să fie în „văzul lumii”, nu în fruntea orgoliilor noastre și voința aiuritoare de a ține „cu orice preț” pagina întâi. Poate că astfel ni se vor clarifica și soluțiile cu adevărat eficiente pentru a vindeca neliniștile breslei.

Semnalez eseuri: Mircea Muthu îl aduce din nou în prim plan pe Liviu Rebreanu, un destin între destinele marilor noștri clasici; Radu Sergiu Ruba recompune scurte istorii cu regii Franței, cu logofătul Vlad Boțulescu de la Mihăilești, cu frații Cantazino, Alexandru Ioan Cuza și sârbul Kossuth; Nichita Danilov face piruete prin arta poeziei și lirica „desfrânată” la Emil Brumaru. Cronici literare semnează: Horia Gârbea, Andrea H. Hedeș, Andrei Moldovan, Ioan Holban, Monica Grosu, Ana Dobre, Horia Bădescu, Vasile Vidican, Nicoleta Milea, Constantin Cubleșan, Flavia Adam, Mihaela Mudure, Menuț Maximinian… Iar sumarul revistei abia cât l-am răsfoit.

Virgil RAȚIU