Publicații clujene: revista NEUMA nr. 11-12/2018

Faţa mai puţin vizibilă a Marii Uniri

Radu Sergiu Ruba scrie bine ceea ce scrie în două pagini de istorie, „Fața mai puțin vizibilă a Marii Uniri”: „În mai 1919, după eliberarea nordului și vestului Transilvaniei și poziționarea trupelor române pe Tisa, situația la frontiera de vest continua să fie îngrijorătoare. Contingentele Republicii Maghiare a Sfaturilor au atacat la 20 mai 1919 Cehoslovacia, reușind să ocupe Bratislava și Kosice. Consiliul Suprem Interaliat de la Paris era indignat de această agresiune dar le cerea în continuare românilor să nu treacă Tisa. În schimb, tot românilor le cereau să ocupe Budapesta o serie de aristocrați maghiari, între ei fostul prim-ministru Gyula Andrásiy, fostul ministru Vilomos Vaszonyi și prințul Lajos Windischgraetz, în întâlniri secrete în Elveția, (…), care le sugerau românilor să se alăture forțelor anticomuniste din Ungaria, să ocupe capitala și să răstoarne regimul lui Bela Kun. Cât timp a stat la putere, adică între 21 martie și 2 august 1919, acest regim (al lui Bela Kun – n.m.) a organizat numai la Budapesta 535 de execuții. (…) În acest context a început la 20 iulie principalul conflict armat maghiaro-român prin atacul foarte viguros al trupelor lui Kun. Unitățile românești au resimțit șocul (…). A urmat însă o contraofensivă prin care s-a trecut Tisa (…). Primele unități românești au intrat în Budapesta la 3 august 1919, iar în ziua următoare, orașul a fost ocupat sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu. (…) În cele din urmă, armata română s-a retras din Ungaria, între 16 noiembrie 1919 și martie 1920. Bela Kun fugise la Moscova”. Adică, s-a dus la prietenul său Lenin, care l-a trimis la Budapesta să implementeze Sovietele. E de mirare astăzi că politicienii UDMR nu pomenesc nimic de faptul că românii i-au salvat în 1919 de sovietizare, iar ei tratează evenimentele din Primiul Rozboi Mondial înjurând vârtos românii cât vezi Europa și America!… Grozavă nație, nu-i așa?!

Editorialul semnat de Andrea H. Hedeș, „Însemnarea călătoriei spre Est”, este mai mult decât consemnarea unui mare eveniment la care a participat, la cea de a doua ediție a Săptămânii Internaționale a Poeziei de la Chengdu, China. Tot despre un fel de călătorii scrie Horia Gârbea în contra-editorialului său, pe care îl încheie apoftegmatic: „Plecarea este punctul inițial al inițierii, iar drumul este inițierea însăși”. Mircea Muthu scrie la rubrica Repere Culturale Transilvane despre poezia lui Aron Cotruș (1891-1961), „exponentul cel mai viguros al sufletului național din Ardeal”. Paginile continuă cu proză de Adela Naghiu, care a luat Premiul Întâi și Premiul Revistei Neuma la concursul de proză din cadrul Festivalului Marin Preda, 2018. Urmează tot proză de Adrian Voicu, Stelian Țurlea, o piesă în două acte de Alexandru Păduraru, un excelent eseu de Nichita Danilov la lirica lui Adrian Alui Gheorghe, și un interviu cuprinzător realizat de Ion Cocora cu Constantin Chiriac, un om care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Constantin Chiriac este un fenomen național și universal deopotrivă.

Cronici literare semnează Andrei Moldovan la romanul „Permafrost” de Eugen Uricaru (Ed. Polirom, Iași, 2018), Andrea H. Hedeș la volumul de poeme „Calea de urmat”, de Gellu Dorian (Ed. Cartea Românească, București, 2017), Horia Gârbea are câteva considerații despre generațiile literare care, pornind de la generația ’60 – generația ’90, formează o moleculă numită „literatura română postbelică”. Cronici la cărți de poezie: Ioan Holban despre „Și întunericul nu a cuprins-o…” de Liviu Antonesei (Ed. Junimea, Iași, 2017) și „Cu gândiri și cu imagini” de Cassian Maria Spiridon (Ed. Cartea Românească, 2018); Radu Ilarion Munteanu despre „Toamna, ca o fregată” de Domnița Flori Neagu (Ed. Neuma, Cluj-Napoca, 2017); Horia Gârbea despre „Tăblițele de lut vorbitor”, antologie lirică, de Cristian-Liviu Burada (Ed. Neuma, 2018). Constantin Cubleșan semnează un „eseu poematic” la câteva volume de poezie de Adrian Lesenciuc, cel mai recent fiind „Cartea de apă. Cu Boges, privind râul” (Ed. Cartea Românească, 2016). Alte cronici sunt semnate de: Ana Dobre, Niculina Oprea, Dorin Ploscaru, Monica Grosu, Nicoleta Milea, Flavia Dan, Vasile Vidican, Menuț Maximinian, Dinu Grigorescu, Mihaela Mudure.

Virgil RAȚIU