Premiere cinematografie

Anna, cinci ani în slujba KGB – ului. Semnează… Luc Besson!

Era şi timpul să mai vedem un Luc Besson, chiar dacă nu la nivelul precedentelor Leon, Nikita, Subway, Ultima luptă, The Lady, Le grand bleu, Joan of Arc, Lucy sau Cele trei înmormântări ale lui Melquiades Estrada, filme care I-au a dus premii, nominalizări, elogii.

Anna (Franţa, Statele Unite 2019) nu aduce nimic nou în materie de regie sau scenariu marca Luc Besson. Peter Debruge observa pe drept cuvânt în ‘Variety’, că Anna “este demonstraţia firească a faptului că Besson este acelaşi de acum 20 de ani, regizorul care se adaptează foarte uşor şi repede oricăror situaţii”. Observaţie corectă, Anna generând păreri pro şi mai mult contra.

Cine este Anna? Din ce trăieşte? Cum trăieşte? Să o luăm metodic. Anna este o tânără victimă a abuzurilor domestice. Îşi doreşte stabilitate şi un venit decent. Ajunge şi la stabilitate şi la venit din momentul în care devine asasin plătit în slujba temutului KGB, instituţie în care doar intri, ieşirea devenind problematică.

După cinci ani de crime la comandă, Anna îşi doreşte o altă normalitate, pentru care va lupta din greu cu un sistem opresor prin excelenţă. Că scapă este o altă poveste, cum scapă la fel. Cum la fel rămâne şi Luc Besson. Chiar dacă propune pentru anii ’80, jefuirea unui bancomat (când se ştie că primul ban comat a fost instalat în Rusia abia în 1994), respectiv folosirea tehnologiilor de ultimă oră (internet, laptopuri, hard drives,…) şi acestea instalate mult peste 1990.

Besson rămâne acelaşi. Îl salvează distribuţia, cu o Helen Mirren excepţională (în rolul ‘Olga’), cu o fantastică Sasha Luss (în rolul ‘Anna’; Sasha fiind fotomodel şi actriţă de mare succes), Luke Evans, Andrew Howard, Cillian Murphy, Alexander Petrov (la primul lui film vorbit în limba engleză). Bine că salvează cineva filmul, unul la care totuşi nu te plictiseşti, chiar dacă acţiunea trenează şi chiar dacă plotul nu este întru totul cursiv şi convingător. Schimbarea taberelor, de la KGB la CIA nu este ceva nou sub soarele asasinilor plătiţi.

Este Luc Besson şi ar trebui să ne ajungă. Nu ne ajunge, pretenţiile fiind cu totul altele de la un regizor multilaureat. Care se pare că ajunge cu Anna într-un punct mort, din care nu poate ieşi, rămânân rob al clişeelor arhicunoscute.

Demostene ŞOFRON