Premiere cinematografice. Pablo. Pablo Escobar!

Există în cinematografia mondială aplecarea spre fiinţele malefice, spre cei care au lăsat în urma lor sânge. De la documentare la artistice, filmele se opresc asupra unor lideri care au influenţat, în general mult, politici naţionale şi/sau internaţionale. Mă gândesc acuma la filmul regizat de Fanny Ardant, Divanul lui Stalin, cu Depardieu în rolul dictatorului de la Kremlin.

Pa aceeaşi canava este şi Loving Pablo (producţie Spania, Bulgaria, 2017), în regia lui Fernando Leon de Aranoa, cu Javier Bardem în rolul temutului Escobar.

Loving Pablo trebuie văzut atât ca film documentar, cât şi ca unul artistic. Realizat într-o perioadă în care există încă o atracţie pentru personaje de talia lui Escobar. Ajunge să amintesc faptul că la înmormântarea sa, decembrie 1993, au luat parte peste 20. 000 de oameni!

Filmul lui de Aranoa începe în 1981, pe rol fiind întâmplări autentice. Nimic nu este forţat, nimic nu este cosmetizat. Este un film dur, la nivelul omului dur care a fost şi rămâne Escobar (1949 – 1993), cel supranumit ‘Regele Cocainei’, ‘Baron al drogurilor’, temut cap al Cartelului Medelin, implicat în ‘n’ activităţi criminale. Trist este şi altceva… Faptul că în toate activităţile sale, Escobar a fost sprijinit de oficialităţi guvernamentale, judecători, politicieni, bancheri, de aici şi puterea de care s-a bucurat timp de peste 18 ani. Practic, filmul urmăreşte ascensiunea şi decăderea lui Escobar într-un mod captivant, cadre largi, acţiune dinamică şi cursivă, imagini pe cât de dure, pe atât de sugestive.

Penelope Cruz şi Javier Bardem s-au dovedit a fi alegerea excelentă a regizorului de Aranoa. Afirmaţie întărită şi numeroasele nominalizări de care s-au bucurat, inclusiv la Goya Awards, ambele pentru interpretări. Este filmul în care fiecare actor – Peter Sarsgaard, Nathan Cooper, Manuel Jose Chavez,…- îşi ştie bine locul, ştie ce are de făcut, cât şi cum, distribuţie pe roluri fiind un alt atribut al reuşitei peliculei lui de Aranoa. Şi în afară de Penelope Cruz, Bardem şi Sarsgaard, nu sunt actori cunoscuţi, cu atât mai puţin cunoscuţi publicului român. Titlul filmului induce în eroare, la prima vedere. Pare să fie un film dedicat unui alt Pablo, Pablo Picasso, pictorul care se bucură şi el în aceste timpuri, de mai multe ecranizări artistice sau/şi documentare. Este un alt Pablo, dur, inflexibil, de o răutate ieşită din comun. Dar una care continuă să trezească…interes.

Demostene ŞOFRON