Premiere cinematografice

Lumea criminalului în serie. Fără nume mari, un film bun
Mănuşa de Aur (producţie Germania 2019) nu este filmul uşor de digerat. Nu este deoarece acţiunea şi personajele peliculei regizorului german Fatih Akin propun sordiditatea. Suntem în cartierul felinarelor roşii de la Hamburg, în care barul ‘Mănuşa de Aur’ ocupă locul central, suntem şi în lumea unor personaje, să le spunem exotice, gen prostituate mai mult sau mai puţin hâde, ciungi, cerşetori, craii bătrâni cu pretenţii de tinereţe, surzi, tineri înrăiţi de soartă şi alcool, faună colorată, specifică zonelor de profil.
Fatih Akin îşi scrie scenariul pornind de la romanul Mănuşa de Aur a lui Heinz Strunk, publicat în 2016. Carte distinsă cu Wilhelm Raabe Literature Prize în chiar anul apariţiei. Firesc dacă ţinem cont de faptul că personajul principal şi faptele sunt reale. Este vorba despre criminalul în serie Fritz Honka (1935 – 1998), autor a patru crime în perioada 1970 – 1975, pentru care a fost condamnat la 15 ani. Nu intru în poveste, ea trebuie şi citită şi văzută. Vreau să subliniez altceva… Fatih Akim reuşeşte în primul rând prin recreerea atmosferei Hamburgului anilor ’70, plusul aducându-l costumele, coafurile şi machiajele, recuzita folosită în general. Apoi, Fatih Akin îşi alege bine actorii – Jonas Dassler, Margarete Tiesel, Katja Studt, Adam Bousdoukos,…-, de unde şi interpretările peste aşteptări. Iată cum şi fără nume mari se poate face un film bun, foarte bun chiar. O dovedeşte şi nominalizarea la Ursul de Aur (2019), plus Film Award in Gold la German Film Awards.
Cu toate acestea, filmul nu s-a bucurat deloc de critici favorabile. Critica de specialitate a fost dură, în special din cauza brutalităţii excesive, a violenţei peste măsură şi greu de suportat.
Filmul în sine este reprezentativ pentru Fatih Akin (48 premii, 42 de nominalizări). Şi uite cum Mănuşa de Aur ajunge la acelaşi nivel de reprezentativitate cu Auf der anderem Seite, Aus dem Nichts, The Cut, Soul Kitchen, Gegen die Wand.
Demostene ŞOFRON