Premiere cinematografice

Papillon, o poveste fascinantă. Cea de acum cam departe de cea din 1973

Papillon rămâne un nume greu, foarte greu atât pentru carte, cât şi pentru marele ecran. Şi pe drept cuvânt. Romanele autobiografice Papillon şi Banco de Henri Charriere, cu apariţie în 1969, au intrat rapid în top – urile celor mai citite şi căutate cărţi. La fel s-a întâmplat în 1973, odată cu prima ecranizare la Papillon, regizată de Franklin J. Schaffner, cu Steve McQueen şi Dustin Hoffman în rolurile titulare. Filmul a obţinut o nominalizare pentru coloana sonoră la Oscar, o alta la Globul de Aur pentru actor în rol principal (Steve McQueen), restul recunoaşterilor internaţionale venind pe parcurs.

La 45 de ani distanţă, Papillon (producţie Serbia, Muntenegru, Malta, Statele Unite, 2017) cunoaşte o nouă versiune cinematografică, semnată de danezul Michael Noer, cu Charlie Hunnam şi Rami Malek în rolurile celor doi faimoşi deţinuţi.

Între cele două producţii există, nici nu se putea altfel, deosebiri. A doua producţie este totuşi departe de ceea ce se aştepta de la ea. Lipseşte nota personală a regizorului, care a optat pentru o ecranizare mecanică, cadru după cadru, la foc automat, nimic să te apropie de personaje. Vreau să mă fac bine înţeles. Nu este rău nici aşa, putând vorbi despre un film atent, prea atent realizat, dar deloc emoţionant. Actorii îşi fac bine meseria şi atât. Nu cred că actualul Papillon va intra pe lista filmelor ce vor fi sau nu nominalizate sau premiate. Poate pentru imagine, poate pentru coloana sonoră, cam puţin.

Spuneam că Papillon este şi rămâne un nume greu pentru literatură. Motiv pentru care vă propun să vă aplecaţi asupra cărţilor lui Henri Charriere. Sunt poveşti fascinante, reale, ghiduri pentru supravieţuire în cele mai odioase locuri, cum a fost penitenciarul din Insula Diavolului, în apropiere de coasta Guyanei Franceze. Acţiunea are loc în anii ’30, dar o putem extinde şi timpurilor noastre, pentru că există locuri de detenţie la fel de înspăimântătoare, cîrţile devenind ghiduri utile pentru supravieţuire.

Revin la Papillon, pelicula anunţată cu surle şi trâmbiţe. Dacă nu aveţi ce face prin casă, mergeţi să vedeţi filmul. Percepţia lui ţine şi de cultura fiecăruia în parte, mai ales la nivel spiritual, cum ne apropiem de o carte, cum ne apropiem de un film, de o ecranizare, fie ea şi un remake.

Şi vă mai ofer o idee… Căutaţi să vedeţi şi producţia din 1973. veţi face mai uşor diferenţa. Merită încercat, merită pentru că este vorba despre… Papillon.

Demostene ŞOFRON