PORTRETUL PROZATORULUI

Cunoscutul scriitor polivalent Dumitru Cerna- poet luminat de limpede sensibilitate, eseist care vorbeşte Iubirii şi Morţii cu egală măsură, iscusit autor de succinte portrete literare ale unor poeţi reprezentativi clujeni, destoinic publicist- a tipărit în anul 2017, la Editura Casa Cărţii de Şiinţă, întâia sa carte cu proză scurtă, intitulată Portretul şi alte povestiri. Cartea cuprinde 12 schiţe şi povestiri, adunate într-o ediţie demnă de valoarea lor, relevantă pentru cunoscuta editură clujeană. Pe întâia copertă este reprodus un ciudat portret al autorului, semnat de talentatul pictor şi epigramist Vasile Gheorghiţă.

În majoritatea schiţelor şi povestirilor autorul foloseşte cu abilitate fantasticul, simbolul, absurdul, cât şi unduiri lirice, prin ultimele exprimându-se lejer poetul, care face casă bună cu prozatorul. Acest portret relevă simbolic prima proză din carte, intitulată chiar Portretul. Personajul principal, povestitorul, se numeşte El, autorul portretului este Pictorul, numai soţia şi fetiţa personajului principal au prenume autohtone, Maria, respectiv Cristina. Fantasticul îşi face prezenţa din primele fraze, când cititorul află că El, în urmă cu mulţi ani, îşi taie din neatenţie , cu lama, negul de sub bărbie, în timpul bărbieritului, însă rana apare pe buza inferioară. Mai curios, în portretul din ramă semnul roşu irumpe la tâmpla dreaptă, fenomen neimaginat de Pictor. Acest semn dispare din portret după decesul lui El, prilej pentru Maria să explice miraculoasa întâmplare prin acţiunea luminii asupra petelor roşii. Straniul fenomen nu poate fi explicat prin detalii verosimile, de aceea el este limpezit numai cu ajutorul fanteziei cititorului avizat. O schiţă excelentă este şi aceea intitulată Mirele din Piaţa Mărăşti, în care fata decedată de curând primeşte de la mamă „ o rochie de miresă, voal, pantofi albi, tot ce este necesar unei mirese”.

Remarc de asemenea schiţa Manuscrisul de la Arizona, ai cărei protagonişti sunt criticul literar Petru Poantă şi autorul cărţii. După ce D. Cerna oferă cititorului câteva date bibliografice despre convivul său din cafenea şi aminteşte câţiva poeţi clujeni, menţionează existenţa unui„ dosar voluminos ce părea abandonat la capătul celălalt al canapelei ”. În cele din urmă ei deschid dosarul şi, miracol, înăuntru se află cele patru caiete cu însemnări zilnice ale lui P.P., dispărute de câţiva ani. Bucuria lor a fost scurtă, fiindcă, răsfoind caietele, amândoi constată că toate paginile sunt albe. Intensele discuţii ale celor doi le-au adus în faţa ochilor părelnice caiete, desigur, pierdute pentru totdeauna. O povestire bine structurată este intitulată Răspântia lupului, în care autorul relevă o întâmplare fantasmagorică petrecută în Dobrogea natală. Aici a trăit vestitul haiduc Terente, un adevărat „ rege al bălţilor ”, ucis de potere. Autorul povesteşte câteva momente din viaţa haiducului, după ce menţionează că de la o vreme chipul Mântuitorului din icoana bisericii „prinse a semăna cu acela al lui Terente”, motiv pentru săteni să se teamă de o posibilă răzbunare târzie a fantelui dunărean. Interesantă îmi pare intercalarea în povestire a unui scurt fragment din romanul Solenoid, semnat de cunoscutul scriitor Mircea Cărtărescu, în care se petrece o întâmplare comunicată acestuia de D.C., pentru a fi folosită de scriitorul bucureştean.

Există în carte câteva schiţe şi povestiri desprinse din imedita realitate şi transpuse în zona irealului capricios. Momente din trecut apar ori dispar miraculos în prezentul descris de autor în schiţele Maria, Pe strada Fabricii, Autobuzul 13, proze ale unor obsendante aduceri aminte. Poetul Dumitru Cerna îl ajută pe prozatorul Dumitru Cerna, oferindu-i cu discernământ sensibilităţi lirice, însă prozatorul ia pe cont propriu nararea unor evenimente şi crearea unor portrete osebite, în care vizualul se asociază plăcut cu evocarea lirică a unor intense stări sufleteşti. Relatare succintă a întâmplărilor este susţinută de har şi inteligeţă, calităţi amplificate cu o fertilă cultură generală. În loc de concluzie aşez ultima frază din prezentarea semnată de remarcabilul poet Marcel Mureşeanu pe coperta a patra:„ Cartea are pagini pe care le citeşti ca pe un basm şi-n care, până la urmă, întrebările se îmbrăţişează cu răspunsurile. ”

Mircea Ioan CASIMCEA