Piaţa Unirii nr. 10 – placă omagială: „Garda Naţională Română din Ardeal, constituită la 3 noiembrie 1918”

Cotidianul „Făclia” continuă, în ediţia de azi, suita de articole în care sunt prezentate clădiri şi monumente remarcabile din Cluj-Napoca, legate de viaţa unor ilustre personalităţi ale istoriei şi culturii transilvănene. Suita este dedicată Anului European al Patrimoniului Cultural, a cărui deviză este „La confluenţa dintre trecut şi viitor”. Foarte multe personalităţi din memoria colectivă a oraşului au avut un rol substanţial în făurirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

***

O placă omagială, aflată pe faţada edificiului din Piaţa Unirii nr. 10 din Cluj-Napoca, aminteşte trecătorilor că în acest loc s-a desfăşurat, la 3 noiembrie 1918, Adunarea de constituire a Gărzii Naţionale Române din Ardeal, compusă din 72 de ofiţeri şi 571 de soldaţi. Străzile oraşului au fost patrulate, până la jumătatea lunii ianuarie 1919, când românii au preluat integral administraţia locală, de trupe formate din militari voluntari, reveniţi de pe front. Împreună cu Consiliul Dirigent, Garda Naţională Română din Ardeal a fost un organism executiv, preluând atribuţiile Poliţiei şi Jandarmeriei locale, pe fondul dezorganizării administraţiei austro-ungare.

Potrivit directivelor Consiliului Dirigent, în fiecare oraş şi comună cu majoritate română a fost înfiinţată o Gardă Naţională Română. La sate, preoţii şi învăţătorii au contribuit, ca instanţe respectabile, la mobilizarea unor oameni de încredere pentru constituirea gărzilor. Membrii Gărzilor au purtat o bentiţă tricoloră pe braţul stâng, cu inscripţia „Garda Naţională Română”. Revenirea de pe front a peste 50.000 de foşti militari români, eliberaţi din armata austro-ungară, a avut un rol benefic în formarea Gărzilor. Solda a fost stabilită pentru ofiţeri la 30 de coroane, iar pentru gardişti la 20, hrana lor fiind asigurată de comunitatea locală. Un număr de 64 de militari din Gărzile Naţionale Române au participat, alături de cei peste 1.300 de români, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918.

Comandant al Diviziei 7 Infanterie „Roman” – unitate militară aflată în subordinea Corpului IV Armată -, Traian Moşoiu (1868-1932) a luat parte la operaţiunile militare de eliberare a Transilvaniei. Ofiţer cu o bună pregătire militară, el a fost avansat, în ianuarie 1917, la gradul de general de brigadă. La 24 decembrie 1918, Marele Cartier General al Armatei Române a înfiinţat un Comandament unic al trupelor din Transilvania, a cărui comandă a fost încredinţată generalului de brigadă Traian Moşoiu. În aceeaşi zi, un corp al Armatei Române – Regimentul 16 Dorobanţi „Fălticeni” – a intrat, în ovaţiile localnicilor români, în Cluj. Marele Cartier General l-a numit, pe generalul Moşoiu, Guvernator Militar al Transilvaniei, la data de 12 martie 1919. A trecut în rezervă, la cerere, în decembrie 1919. A fost ministru de război în Guvernul Alexandru Vaida Voevod (1 decembrie 1919-12 martie 1920), apoi ministru al Comunicaţiilor (1922-1923) în guvernul Ion I.C. Brătianu.

Primul ziar în limba română a apărut la Cluj la 12 decembrie 1918, sub egida Consiliului Naţional Român şi cu sprijinul financiar al comunei Cojocna.

Carmen FĂRCAŞIU