PETRU NEIESCU LA 85 DE ANI

În primăvara anului 1958 am fost invitat să vizitez una din catedrele Universităţii „Bolyai’’ de pe strada Horea, unde se află în prezent Facultatea de Litere a UBB. Am nimerit acolo tocmai într-o pauză. Pe coridoare erau mulţi studenţi gălăgioşi şi, colo-colo, cîte un cadru didactic. La un moment dat a apărut în faţa mea şi a persoanei care m-a invitat un tînăr înalt şi subţirel, pe care, parcă, îl mai văzusem undeva. Ne-am salutat, ne-am prezentat, dar nu i-am reţinut numele. Ne-am reîntîlnit la şedinţele de marţi seara de la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară ca vechi cunoştinţe, ne-am întreţinut într-o serie de probleme de lingvistică. Problemele comune de lexicologie şi lexicografie ne-au apropiat. Nu este exclus ca la apropiere să fi contribuit şi faptul că Domnia Sa ştia şi limba rusă, dar şi faptul că amîndoi aparţinem aceleiaşi zodii, a Leului.

Petru Neiescu a văzut lumina zilei la data de unu a lui Gustar, în anul 1927, din părinţii Maria şi Dumitru, în comuna Berzasca, judeţul Caraş-Severin. În satul natal a urmat şcoala primară, unde s-a dovedit a fi un elev sîrguincios, drept pentru care învăţătorii i-au sfătuit pe părinţi să-l dea pe copil la şcoli la oraş, că are să devină un om de carte. Astfel, Petru Neiescu şi-a început studiile liceale la Orşova şi le-a continuat la Timişoara. A terminat liceul în 1947, după care, în acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Litere a Universităţii „Regele Ferdinand I” din Cluj – devenită, după reforma învăţămîntului, din anul 1948, Universitatea „Victor Babeş” – pe care a terminat-o în 1951. Fiind un student dotat, bine pregătit, încă din anul patru a fost angajat ca preparator, iar după terminarea facultăţii a fost promovat asistent la Catedra de limba română a Universităţii „Victor Babeş”. La 1 septembrie 1953 şi-a dat demisia de la catedră, rămînînd cu norma de bază la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară. La 1 octombrie 1957 Petru Neiescu a fost numit lector la Universitatea „Bolyai” din Cluj, unde a predat cursul de Dialectologie, precum şi un curs special de Fonetică generală şi fonologie. Menţionăm că posturile din învăţămînt au fost ocupate prin cumul.

Petru Neiescu şi-a început activitatea de cercetare ştiinţifică în cadrul Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară, la 1 iunie 1951, ca preparator, dată la care s-a înfiinţat Filiala din Cluj a Academiei Române, cu cele trei institute: Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară, Institutul de Istorie şi Institutul de Chimie. A trecut apoi prin toate treptele ierarhice: cercetător, apoi prin concurs, cercetător principal, şef de sector, cercetător principal gr. II, cercetător principal gr. I. A fost pensionat la 1 august 1989 ca cercetător principal III. Deşi a fost pensionat, şi-a continuat activitatea de cercetare în cadrul Insitutului de Lingvistică, fără a fi remunerat, obţinînd cîţiva ani un grant oferit de Academia Română pentru elaborarea Dicţionarului dialectului istroromân. Sumele obţinute au fost folosite pentru cumpărarea de aparate (calculator şi imprimantă) care au trecut în inventarul Institutului, şi hîrtie, din care o parte a fost donată pentru nevoile altor teme, care în acei ani nu dispuneau de sumele necesare cumpărării rechizitelor necesare. În 1997 a fost reangajat, în cumul, cu jumătate de normă, ca cercetător ştiinţific principal gr. III, apoi a fost promovat, prin concurs, cercetător ştiinţific principal gr. I, la 1 august 1999. La 10 decembrie 2009, nemaiputînd cumula pensia cu salariul, a optat pentru pensie. În anul 1974 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul: Vocalismul dialectului aromân din Albania şi din R. S. Macedonia, avînd în calitate de conducător ştiinţific pe acad. Al. Rosetti, care a apreciat teza „drept una din cele mai importante lucrări consacrate limbii române, în anii din urmă”.

Din momentul numirii sale la Institut a lucrat în domeniul dialectologiei, geografiei lingvistice şi al foneticii experimentale sub directa îndrumare a acad. Emil Petrovici, căruia i-a devenit un fidel colaborator, ba chiar publicînd împreună mai multe studii şi articole de fonetică şi fonologie, lingvistică generală şi dialectologie. Petru Neiescu este singurul lingvist român care a studiat temeinic toate graiurile limbii române, precum şi dialectele aromân, meglenoromân şi istroromân, din Albania, Macedonia şi Istria. Graţie activităţii depuse de Petru Neiescu, Academia Română dispune de cea mai bogată şi preţioasă colecţie de mostre de grai românesc din Balcani.

În vederea pregătirii sale ştiinţifice în domeniile menţionate mai sus, Petru Neiescu a profitat de unele specializări în Polonia, Albania, Cehoslovacia, U.R.S.S, Iugoslavia. A obţinut prin concurs burse de specializare în Franţa în fonetică (1965), dialectologie şi geografie lingvistică (1972 – 1973).

Şi-a început activitatea ştiinţifică de tînăr, în cadrul colectivului Atlasului lingvistic român II, serie nouă, participînd la redactarea primelor trei volume. Pe baza experienţei la Atlas a tras unele concluzii pe care le-a prezentat, în 1954, la Sesiunea Generală a Academiei, ce a avut loc la Bucureşti. Pornind de la lipsurile constatate a propus, printre altele, continuarea redactării volumelor pe baze moderne, întrucît felul de redactare de atunci urma metoda aplicată de J. Gilliéron cu decenii în urmă. Paralel cu aceasta, să se înceapă munca de pregătire a unui Nou Atlas, care să se bazeze pe actualele metode de cercetare, să se dea o atenţie mai mare morfologiei şi sintaxei, să se mărească numărul de localităţi studiate.

Sugestiile lingvistului clujean au fost acceptate şi s-a hotărît începerea lucrărilor pentru Noul atlas lingvistic român, care au demarat în 1958. Petru Neiescu a fost numit, de către Prezidiul Academiei, în comitetul de coordonare a lucrărilor Noului atlas, care îl avea ca preşedinte pe acad. E. Petrovici, vicepreşedinte pe acad. Al. Rosetti, secretar pe B. Cazacu, membru corespondent al Academiei. În continuare, Petru Neiescu a participat la întocmirea planului de bază a lucrării, la redactarea chestionarului, la stabilirea celor o mie de localităţi ce urmau a fi studiate în cele opt atlase regionale. A fost unul din cei trei anchetatori şi redactori ai Atlasului lingvistic român, pe regiuni – Maramureş, vol. I – IV (1969 – 1974). A stabilit principiile pentru Atlasul lingvistic român, pe regiuni – Banat, a format colectivul de cercetători şi redactori ai lucrării, din care au apărut, sub conducerea, sa volumele I – V (1980 – 2011). Pe lîngă activitatea la atlase (18 volume), la Dicţionarul limbii române literare contemporane (4 volume), la Istoria limbii române şi alte lucrări colective importante, Petru Neiescu a publicat şi un număr însemnat de lucrări personale şi a prezentat comunicări la congrese naţionale şi internaţionale.

Dialectele şi graiurile româneşti de peste graniţe au stat în permanenţă în atenţia sa. Pe baza anchetelor dialectale personale din Albania şi Macedonia a publicat, în anul 1977, în Editura Academiei, Mic altas al dialectului aromân din Albania şi din Fosta Republică Iugoslavă Macedonia. Este iniţiatorul Atlasului lingvistic al graiurilor româneşti dintre Morava, Dunăre şi Timoc, alături de doi colegi mai tineri, cu care a terminat anchetele în 64 de localităţi din zonă şi a publicat, cu finanţarea Uniunii Europene, un volum de lucru din această lucrare (2006). Pentru activitatea sa pe tărîm ştiinţific a fost decorat cu medalia Meritul ştiinţific (1966) şi i s-a acordat Premiul „Timotei Cipariu’’ al Academiei Române (1974). Academia Română i-a acordat şi o Indemnizaţie de merit viajeră.

Munca la atlase şi dicţionare este foarte grea şi meticuloasă, motiv pentru care activitatea lexicografică merită o apreciere mai serioasă. În acest sens, propunem conducerii Academiei Române să se aplece asupra activităţii de o viaţă de om a cercetătorului Petru Neiescu. Chiar şi numai Dicţionarul dialectului istroromân în curs de apariţie (a văzut lumina tiparului vol. I, ABC) îl ridică pe Petru Neiescu pe piedestalul Academiei. Cu ocazia împlinirii venerabilei vîrste de 85 de ani, îi dorim sănătate, succese, putere de muncă în desăvîrşirea planurilor pe care le are în lucru.

O. VINŢELER