Pelaj în palmă

Electronica pe… hîrtie
• sau înlocuitor pentru birocraţie •
Plătesc rovinieta. Să aibă cei de la CNADNR ce toca. Că drumuri…
Primesc trei papirusuri. Lungi cît înscrisurile înţelepţilor egipteni. Primul, ştampilat şi cu o grămadă de inutilităţi – de la benzinăria la care am achitat cu cardul. O înşiruire mai lungă, pe care scrie BON FISCAL. Adresa unde m-am lepădat de bani, numele casieriţei, tot felul de ID-uri (în româneşte dracu ştie ce, că-s nişte cifre numai de Bau-Bau dibuite!) Şi, în fine, un al treilea răvaş, mult mai mare decît cele două sutare ale BNR. Surpriză! Acesta este un… BON NEFISCAL. Cu un milion de date, cifre, TVA de 20 % (pe care ar trebui s-o plătească cei care au inventat această măgărie). În fine. Îmi caut numele.

Nu-i!
Mi se spune că, de fapt, maşina…
Nu mă pot abţine şi-i spun casieriţei, care are eternizat numele şi prenumele, data, ora, mirosul de la portjartier, nuanţa de ruj… că poate să spună maşinii să-i achite 124,98 lei. Rîde ca de o glumă proastă.

Bancul e altul: locul de semnătură şi ştampila rămîn sub… acoperire, dar textul îmi sună ca o ţîpuritură de pe pietrele funerare de la Săpînţa. „A se păstra un an de la data expirării!” Şi replica în engleză. Mai contează că avem urmărire electronică şi CIP cu led roşu şi în fundul Iadului?
Cu siguranţă că nu.
P.Ş. ŞTIUBEI

Articole din aceeasi categorie