PANTA ABRUPTĂ A LUMII

Pisica

Plină de grațioase atitudini, unduioase salturi și mișcări inimitabile de slugărnicie și adorație la un loc, pusă pe declarații instantanee de „dragoste eternă” și „vai, ce mare – tare – super – extra – flagilistic ești, miau-miau! – căci ce altceva înseamnă acrobațiile ei pe la picioarele tale?

Pisica ne fascineaza cam dintotdeauna, asta-i situația.

O, da! Știm că este ipocrizia în persoană, lingușeala crasă, falsitatea întruchipată, „interesul poartă fesul” cu și fără blazon, țuțăr absolut de înaltă clasă!

O, da! Știm că este infidelă, hoață, proastă, lipsită de personalitate, mare actriță în roluri de trei lulele și obsesia șoricelului de rigoare aferent.

O, da! Știm că este imposibil să nu-și înfigă gheruțele în ce o tentează, în ce o distrează, în ce simte ea, în fix clipa aia că vrea, în ce o scoate din mediocritate, sărăcie și plictis!

O, da! Știm că este o lenevoasă, o leneșă chiar, o prietenoasă, care nu prea are chef să-și cheltuie energie … mai bine o face tolănită când toarce pe divan!

O, da! Știm că este, de fapt, de nedresat, de nedominat, de necomandat chiar oportunistă, când îi vine cheful de ducă se duce în vecini, afară, oriunde, căci ea vrea să domine totul, absolut totul! Nu vedeți cum se vâră fără jenă în orice cutie, orice colțișor, orice apare nou sau cum se cațără peste tot, pe toate palierele, prin toate camerele, zgârâind perdele, draperii, mâini, fețe, tot-tot până ajunge sus!

O, da! Știm că nu se dă în lături să-și ascută ghiarele nici pe ce e jos, pe tapiserii de scaune, canapele, fotolii, ce contează că sunt valoroase, ce conteaza că-s prețioase, ce contează! O face și pe lemnul cel scump, pe covorul persan, pe goblenul perinițelor, ce contează că-s amintiri, că-s tradiții, că-s scumpe! Nu se teme nici de parchet … și dacă nu-l poate zgâria, alunecă …

O, da! Știm că tandrețea sa e prefăcută, că se dă în vânt cu felurite exhibiționisme pisicești menite să te ia de pe picioare, la propriu și la figurat!

O, da! Știm că jucăușenia ei drăgălașă este doar o strategie prin care-și ascute de fapt instinctul, pofta de a avea și vai de șoricelul biet, pe care a pus ochii și care-i cade-n lăbuță!

O, da! Știm perfect, totul și toate despre Pisică, ba și ceva pe deasupra! Și … totuși!

Totuși, nu prea e unul dintre noi să nu se lase păcălit și nu o dată, ci de „n” ori, de drăgălășenia zglobie, unduitoare, miorlăitoare, năvalnică, șireată și ipocrită a vreunei Pisici! Știu bine ce zic.

Și-apoi ne mirăm că suntem zgâriați pe mâini, pe ochi, pe fața noastră, pe casa noastră, că suntem scuipați și mușcați! … Ba și lăsați cu „souvenir-uri” pe ici-colo, prin părțile esențiale … Și char dacă s-au străduit și se străduie să le acopere cu lăbuțele lopățind nisip – țărână – scuze mincinoase și inteligente. „Au fost greșeli!” … Tot pute.

Și mîine, Pisica o ia de la capăt.

Stela-Maria Ivaneş