Observator teatral

p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: „Liberation Serif”,serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: „Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: „FreeSans”; font-size: 12pt; }

Flash-uri dintr-un festival

Venit din mitologii populare, zglobiu şi viclean, Trickster-ul arhetipal al lui Mihai Gruia Sandu şi-a luat şi de data asta păcălitorul cu el în curtea Muzeului de Istorie din Turda să mai „păcălească” o dată, artisticeşte, publicul ademenit şi încântat de vioiciunea şi tumbele lui prin lumea târgurilor de provincie. Spaţiul de joc a reconstituit o atmosferă specifică. Nu singur, ci cu trupa de tineri actori ai Teatrului Aureliu Manea a venit Trix Trix, interpretat de Ioan Alexandru Savu, contaminându-i şi pe ceilalţi cu spiritul său nebunatic, luând în derâdere tabuuri sociale şi cutume străvechi într-un vivant spectacol numit simplu Trix show. Pe scena uşor înclinată din curtea muzeului cascada de secvenţe comice a curs literalmente, preponderent nonverbal, în coloratul stil medieval impus à l’epoque de commedia dell’arte. Spectacolul lui Mihai Gruia Sandu este unul dintre cele mai reuşite şi inspirate producţii ale teatrului turdean din ultimele stagiuni. Succesele repurtate cu acest spectacol sunt remarcabile, îndelung savurate şi unanim recunoscute.

***

Un menestrel la porţile Turzii a fost Traian Marcel Bartoş, citind din poeziile şi baladele sale în cadrul întâlnirii din spaţiul cultural „La Papion” – Casa Raţiu – devenit cu mulţi ani în urmă un etalon al manifestărilor şi al confluenţelor artistice din oraş, cu orice prilej, nu numai cu ocazia festivalului de teatru. Versurile cantabile ale poetului, sonetele, baladele, epigramele, reunite sub sintagma Opera omnia, scrise în dulcele stil clasic, au încântat asistenţa. Dependenţa de model a fost deconspirată firesc prin lectura unei balade de François Villon în oglindă cu una personală. Legătura poetului Traian Marcel Bartoş cu teatrul rezidă în tripticul său shakestearean (piese de teatru în versuri), insolită aducere în actualitate a personajelor marelui Will, din care a ales spre lectură fragmente semnificative. Statutul de poet neabătut de la canon al lui Traian Marcel Bartoş se configurează în jurul figurii estompate în timp a eternului trubadur, adus, ca structură livrescă, în proximitatea postmodernismului.

Despre romanul Când amintirile dor, scris de profesoara Eugenia Costea, apărut la Casa de Editură Dokia din Cluj, a vorbit în cuvinte calde scriitorul Mircea Ioan Casimcea, făcând o sinteză a problematicii cărţii şi a virtuţilor naratologice ale autoarei. Au fost decupate din text şi comentate obiectiv paragrafe descriptive şi portrete de personaje elocvente pentru maniera scriiturii. Cu acţiunea plasată în arealul rural-cultural al Munţilor Apuseni, Eugenia Costea evocă evenimente şi tradiţii supuse unei inevitabile melancolizări subiective. Profesoarele de la şcoala din comuna Mihai Viteazul au ţinut să participe la eveniment şi să-şi exprime bucuria pentru succesul autoarei, colega lor.

În încheiere, pictorul Cornel Vana a citit un fragment din cartea de cronici de artă a poetului clujean Aurel Rău, Penelul şi dalta, apărută tot la Casa de Editură Dokia. Din păcate, deşi trecut în programul manifestărilor, poetul Aurel Rău n-a putut să fie de faţă.

***

Simple şi banale flash-uri din viaţa de cuplu au fost reunite sub umbrela cu pretenţii ocrotitoare a unei poveşti orientale în spectacolul gălăţenilor Monstrul nisipurilor, text scris de tânărul Székely Csaba şi pus în scenă de Ándi Gheorghe. Mai degrabă un monstru al erotismului se strecoară pe scenă, printre cele zece personaje invitate la conflict şi la dezbateri pe tema relaţiilor dintre bărbaţi şi femei. Cinci femei cu nume de fructe (de la Afină la Portocală nemecanicizată) se confruntă cu cinci bărbaţi cu nume de culori (de la Maro la Verde, cine n-are pierde). Filonul ludic e numai aparent, analiza comportamentelor şi ale caracterelor e cât se poate de serioasă. Adică serioasă până la afina astringentă şi până la verdele sinonim cu platitudinea câmpiei. Povestea spusă spre final de Elena Ghinea frizează patologicul, virtual insinuat în sentimentul iubirii. Povestea servită ca suport motivaţional este despre un fiu de emir care o mutilează pe iubita lui din prea multă dragoste. Iubirea înalţă şi ucide. Poveştile actuale sunt legate prin insinuante frânturi de cântec, interpretate vocal şi la chitară de Răzvan Clopoţel. Scurtele scenete sunt sunt îmbibate în cotidian robust, personajele sunt plasate pe tabla de şah a decorului propus de Cristina Breteanu ca nişte pioni. Un joc de şah e până la urmă şi iubirea, iar protagoniştii fac mişcările cuvenite pentru a câştiga partida. Actanţii dezvoltă un joc dezinvolt, economicos, sever segmentat. Prezenţe remarcabile pe scenă sunt: Radu Horghidan, Flavia Călin, Petronela Buda şi simpaticul Florin Toma.

Adrian ŢION