Observator teatral

Un festival la final

Desfăşurată sub deviza „Libertăţii de a alege”, a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru din Turda a fost cu adevărat atât de ofertantă încât publicul a avut ce şi de unde alege. Evenimentul a transformat oraşul de pe Arieş într-o sărbătoare a artelor eşalonată pe durata celor zece zile de manifestări, în 15 spaţii locuite de surprize şi emulaţii spirituale specifice. Direcţia tematică dată în acest an de directorul festivalului, actorul Cătălin Grigoraş, managerul Teatrului Aureliu Manea, a avut în vedere şi „libertatea de alegere” a stilurilor promovate de artiştii invitaţi, promotori ai unor formule novatoare în structurarea spectacolelor, însumând un evantai de orientări şi viziuni. Alegerea s-a dovedit satisfăcătoare şi generoasă, de calitate, pentru majoritatea participanţilor. Desigur, n-au lipsit disputele, aşa cum e bine să se întâmple la un festival de asemenea anvergură, mai ales în jurul celor două montări după Rinocerii lui Eugène Ionesco prezentate de Teatrul Matei Vişniec din Suceava şi de Teatrul Municipal din Baia Mare. Conservatorii exclusivişti au respins „inovaţiile”, mai exact viziunile excesiv unilaterale ale regizorului francez Alain Timár şi îndrăzneaţa încărcătură onirică, de sorginte coşmarescă, a lui Iulian Bulancea, ignorând potenţialitatea interpretativă generoasă a textului ionescian. Ambele versiuni fac paşi importanţi, plini de curaj, în limbajul conotativ extins până la noi sugestii în reinterpretarea Rinocerilor.

Majoritatea spectacolelor în aer liber au fost prezentate pe esplanada dintre Biserica Romano-Catolică şi monumentul lui Avram Iancu. Aici au evoluat, printre alţii, actorii Teatrului Elvira Godeanu din Târgu Jiu cu feeria pentru copii şi adulţi Frumoasa din pădurea adormită, fascinant liant regizoral asigurat de Mălina Andrei între „copilăria prezentului şi copilăria trecutului”. Tot aici au creat un spaţiu fantastic artiştii acrobaţi din Teatro dei Venti din Italia, invitaţi pentru a treia oară la Turda. În plăsmuirea extravagantă Simurgh, ei au combinat elementele de acrobaţie cu muzica, dansul şi focul, impresionând asistenţa prin alte, uimitoare fantezii pe catalige imaginând aripate gigantice venite din mit şi preistorie. Din Argentina, compania Duo Laos, specializată în spectacole de stradă, a venit cu clovnerii drăguţele şi comice interacţionări cu publicul.

Sala Studio a teatrului şi cea de la Tour D’Art au găzduit mai ales spectacole-monodramă. Îndrăgita actriţă Tania Popa a excelat într-o interpretare dezinvoltă într-un one-woman show intitulat Figuranta, discurs despre condiţia femeii şi a artistei în societatea actuală. Din seria mărturisirilor tulburătoare, alarmante şi tragice, Alina Neagu, de la Teatrul de Kartier din Bacău a adus problematica prostituţiei în Spovedania unei videochatiste, iar Ingrid Neacşu, de la compania Miez din Craiova, a spus tragica poveste a unei preadolescente neînţelese în Confesiunea mea hidoasă. Sfidând tabuuri şi idei preconcepute despre reprezentări scenice tip stand up comedy, Bron Batten din Australia a făcut un număr de „masterclass de dating” invitând un tânăr inginer din sală la o masă romantică şi nu numai. Iniţiativa a dezamăgit în general, a intrigat prin grotesc şi nudutate, dar a şi amuzat în disperare.

Experimentul s-a îmbinat cu profesionalismul într-un melanj al căutărilor strcturale şi de direcţie. Spre ce se îndreaptă teatrul actual? Iată o întrebare la care s-au dat mai multe răspunsuri la actuala ediţia a festivalului turdean. Regizorul Andrei Mihalache a optat pentru soluţia montărilor în registru clasic în două spectacole: Azilul de noapte (Teatrul Elvira Godeanu – Tg.-Jiu) şi Oameni şi şoareci (Teatrul de Nord – Satu Mare), două remarcabile, solide şi extrem-realiste construcţii artistice înscrise în cariera regizorului. Se constată că vioaia comedie bulevardieră încă face furori în Atenţie aterizăm ! de Marc Camoletti în regia lui Daniel Onoae de la Ateneul Iaşi, în Monstrul nisipurilor de Csaba Szekely în regia lui Andi Gheorghe de la Teatrul Fani Tardini din Galaţi sau în adorabila scenetă Până când moartea ne va despărţi de Zsolt Pozsgai cu Răzvan Vicoveanu şi Georgia Căprărin. Limbajul dezinhibat şi sondarea în adâncul fiinţei sunt recognoscibile în multe din dramele prezentate ca dezbateri majore despre actualitate. Prestigioase nume din lumea teatrului au onorat festivalul. Au fost admiraţi Marius Bodochi, Dorel Vişan, Irina Movilă, Emil Boroghină, Tania Popa. Tudorel Filimon a debutat, acum 43 de ani, pe scena teatrului turdean în rolul lui Căcănel din D’ale carnavalului şi în ultima zi de festival a urcat din nou pe scenă, interpretând acelaşi rol în spectacolul lui Dan Tudor de la Teatrul Principal Bucureşti, alături de Manuela Hărăbor, Corina Dănilă şi Gabriel Fătu. Indiferent de arcul întins spre inovaţii şi invenţii de ultimă oră, de reconstituiri fidele sau de găselniţe regizorale şocante, teatrul rămâne teatru prin toate fibrele lui de manifestare. De acest adevăr m-a convins şi această ediţie a festivalului trudean.

Adrian ŢION