O CARTE DOCUMENT: Valentin Vişinescu, Personalităţi de pe Valea Hăşdăţii, vol. II

După doi ani de la apariţia primului volum (2014) – Personalităţi de pe Valea Hăşdăţii, Valentin Vişinescu a lansat recent, în sala mare a Primăriei din Turda, un nou volum, II, al lucrării menţionate.

Sigur, noţiunea de „personalitate” are o conotaţie relativă ce se pretează la grade de comparaţie pe o scară foarte înaltă, după anvergura teritorială peste care se întinde şi unde este (re)cunoscută de indivizii acelor comunităţi. În acest context, autorul consideră personalităţi (şi bine face) pe indivizii cu alese însuşiri intelectuale şi morale, care au o contribuţie valoroasă într-un anumit domeniu. Pornind de la această apreciere, pe lângă cele 48 de personalităţi din întâiul volum mai aduce în atenţia cititorilor încă 31 de oameni care fac cinste localităţilor din care s-au ridicat, persoane care au devenit mândria acelor sate.

Urmărind conţinutul celor două volume, nu e greu de constatat că până la Reforma Învăţământului din 194,8 din arealul geografic în discuţie, Valea Hăşdăţii sau Valea Plângerii cum i se mai spunea pe atunci, rar de tot, abia la câţiva ani, dintr-un sat pornea cineva mai departe la şcoală şi de obicei aceştia studiau teologia pentru a deveni preoţi, dar în noile condiţii de şcolarizare, prin învăţământul complet gratuit, manuale gratuite şi cu burse fără limită numerică, posibilităţile de afirmare sunt incomparabil superioare şi de aici numărul mare al personalităţilor selectate de Valentin Vişinescu. Rezultă, deci, că şi aici, ca peste tot, au existat întotdeauna minţi luminate, dar neavând condiţii de a demonstra cea ce pot, de ce sunt în stare, au rămas la coarnele plugului, bărbaţii, iar femeile la seceră şi la meliţă, risipindu-se în veşnicie… ca florile câmpului.

Din noua generaţie ce cuprinde aproape toate domeniile de activitate economică, culturală sau administrativă aflăm date biografice şi performante realizări profesionale ale multor ingineri, medici, ofiţeri superiori, profesori sau învăţători de mare prestigiu, preoţi, economişti, diplomaţi, procurori, jurişti.

Traseul existenţial mereu ascendent al multora poate fi oricând un model demn de urmat pentru generaţiile viitoare. Din copil de ţăran crescut în preajma vitelor din ogradă, în Petreşti sau Filea, în Cheia sau Plaiuri, în Pruniş sau Agriş, fără bibliotecă în casă, să ajungi profesor universitar cu doctorat, ofiţer superior, medic, profesor sau învăţător nu e puţin lucru.

Peste ani, cartea va rămâne un document, un motiv de mândrie pentru urmaşi; că bunicul sau străbunicul a fost cineva la vremea lui, că despre el s-a scris într-o carte.

Personalităţi de pe Valea Hăşdăţii (vol. I şi vol. II) este o lucrare cu totul aparte; nu e nici o lucrare ştiinţifică, dar nu e nici una beletristică. Este o carte bogată în informaţii, se citeşte cu plăcere şi chiar cu zâmbetul pe buze, deoarece mereu te surprinde ceva. Autorul nu se poate stăpâni şi „spune” tot ceea ce ştie şi când îşi aminteşte, de aceea face digresiuni de tot felul. Astfel în prezentarea preotului Horaţiu Mureşan – Cheia, prin anumite legături şi cunoştinţe între persoane, aflăm despre eliminarea lui Pavel Dan din Liceul Regele Ferdinand din Turda, de vizita la Turda a scriitoarei Ileana Vulpescu, de Septimiu Bazil Mureşan – primul general de poliţie din Transilvania. Ne mai plimbă autorul prin peşterile din Cheile Turzii sau prin mămăstirea de la Petreşti. Aria geografică pe unde ne poartă Valentin Vişinescu este nelimitată. Pe la hidrocentrala de la Porţile de Fier sau la Padeşul unde Tudor Vladimirescu şi-a citit Proclamaţia în 1821 şi chiar prin Moldova ajungem în biografia învăţătoarei Eugenia Miron (n. Popa) din Filea de Jos.

Autorul este şi epigramist, îi plac „poantele”. Poate de aceea, pe profesorul Dumitru Dărăban, fostul director al Şcolii Generale nr. 1 din Turda îl cuprinde în volum, că altfel nu se explică, avea doar un bunic din… Corneşti, localitatea fiind, de când lumea, pe Valea Arieşului nu pe Valea Hăşdăţii. Şi tot acolo la Corneşti o altă minune, din biografia medicului ginecolog Remus Moldovan. Localnicii cultivă ceapă roşie reuşind „să obţină recorduri internaţionale la împletitul funiei de ceapă, lungă de câţiva kilometri.” (Recordul s-a obţinut la Turda, în 29 sept.embrie 2007, cu o funie de ceapă lungă de 176,2 m, [nu km] confirmat de Guinness World Records).

În carte găseşti multe şi de toate, ai impresia că autorul stă la taclale, că prea trece cu uşurinţă de la un subiect la altul, dar o carte tipărită impune o anumita exigenţă, o revizuire repetată şi, obligatoriu, o corectură finală şi atentă. Se pare că nu prea are răbdare să treacă prin toate aceste etape şi consecinţele apar destul de des: Valer Rus, în prezent de 64 de ani, s-a născut în… 1915 (p. 146); Ing. Laurenţiu Turc de la Compania de Apă cunoaşte pe ce post a lucrat sau va lucra în… 2021 (p.63); tot la această Companie de Apă „Arieşul” aflăm ce lucrări se vor executa în anul 20154 (p. 166); pentru Horaţiu Mureşan mama „învăţătoarea Octavia Mureşan şi-a dorit ca fiul lor să urmeze Facultatea de Filologie [corect Teologie] pentru a deveni preot ortodox.” (p. 52)

„Graba strică treaba” glăsuieşte un străvechi proverb românesc. Mai recomandasem autorului, cu alt prilej, un „Festina lente!” adică să se grăbească încet, „pentru prestigiul autorului şi al cărţii” menţionam atunci. Presupun că tot din această grabă, în lipsa corecturii, mai apar şi acum greşeli de tipar sau chiar de exprimare.

Cartea stârneşte interesul cititorului încă de la prima vedere. Coperta I a cărţii este plăcută şi atractivă. Într-un tablou înrămat un peisaj reprezentativ pentru aceste locuri.

Cu totul altfel, în contrast total, arată ultima copertă, „casă veche din Sălicea.” O casă abandonată, cu tencuiala căzută, aproape de a se ruina, simbol al pustietăţii şi al delăsării. Este în evidentă opoziţie cu însuşi conţinutul cărţii, cu acei oameni vrednici, capabili să schimbe în bine imaginea satelor din care s-au ridicat.

Valentin Vişinescu ştie multe şi toate aceste informaţii doreşte să le transmită celor de azi şi generaţiilor viitoare, care în mod cert vor citi cu o tot mai mare curiozitate şi cu sporit interes cele două volume PERSONALITĂŢI DE PE VALEA HĂŞDĂŢII.

Ioan BEMBEA