Note de spectator

Mozart, contemporanul nostru

Calitatea programului-uvertura la “Der Schauspieldirektor/Directorul de scenă KV 486; Concertul pentru pian şi orchestră nr 21 în do major KV 467; Missa în do major KV 167/In honorem Sanctissimae Trinitatis-, calitatea invitaţilor -pianistul Christophe Alvarez, dirijoarea Elizabeth Askren-,calitatea orchestrei şi a corului Filarmonicii de Stat Transilvania au asigurat succesul de vineri, 22 noiembrie, închidere a celei de a 29-a ediţii a Festivalului Mozart. Este genul de concert care rămâne în memoria afectivă a celor prezenţi, public avizat, cunoscător.

Despre arta interpretativă a pianistului francez Christophe Alvarez se pot spune şi scrie multe, la superlativ desigur. Calitatea discursului sonor stă în tuşeu, rafinat, delicat, de o eleganţă frapantă, lucru valabil şi în cazul Concertului nr 21 de Mozart, şi în cele trei bis-uri oferite, Debussy, respectiv Chopin.

Provocările tehnice ale Concertului nr 21-Allegro maestoso, Andante, Allegro vivace assai-cunosc rezolvări dintre cele mai diverse, de la abordarea fiecărei note în parte, a fiecărui pasaj la capacitatea unei bune colaborări cu partenerii de scenă şi, nu în cele din urmă, prin legato-uri, virtuozitate şi fraze omogene, un temperament bine controlat. Un plus se cuvine părţii a doua din concert, Andante, viziune proprie de o rafinată sensibilitate. Şi rămân la Andante pentru încă o menţiune. Această a doua parte a Concertului nr 21 a fost să fie coloana sonoră a filmului suedez “Elvira Madigan” (1967), de unde şi numele sub care este mai bine cunoscut concertul.

La prima ei prezenţă la pupitrul Orchestrei şi a Corului Filarmonicii clujene, Elizabeth Askren ridică sala în picioare. Respectarea particularităţilor stilistice ale celor trei lucrări mozartiene, modul în care construieşte fiecare pasaj al Missei ca să mă opresc asupra ei (Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus, Agnus Dei). Atenţia dirijoarei se îndreaptă asupra fiecărui compartiment al orchestrei, asupra relaţiei orchestră-cor, atenţie acordată detaliilor, toate la un loc evidenţiind nu numai profunzimea emoţională a lucrării, ci şi bogăţia melodică a Missei. Lucrarea în sine nu este deloc uşoară prin dezvoltările melodice şi vă supun atenţiei doar Credo-ul: Et incarnatus est, Et Resurrexit, Et in Spiritul Sanctum, Et unam sanctam, Et vitam venturi saeculi, o simetrie structurală din care nu lipsesc armonia, pasajele de virtuozitate orchestrală şi coristică, iar ca privire generală, tonalitatea solemnă a întregii piese muzicale. În construcţia personală a lucrării, Elizabeth Askren impune prin siguranţă şi naturaleţe, prin gestica precisă, atu-uri graţie cărora captează atenţia celor prezenţi, creând atmosfera specifică serilor de neuitat.

Corul condus de Maestrul Cornel Groza, a fost la nivelul înalt pe care-l cunoaştem şi-l preţuim. Cât priveşte Orchestra, este cu siguranţă cea mai bună din ţară la ora actuală.

Efortul organizatoric, de admirat şi apreciat, a transformat Festivalul Mozart într-un regal, la nivelul personalităţii creatoarea Geniului de la Salzburg.

Demostene ŞOFRON